între ceasuri. oamenii-scriere

Ela,
am citit cu placere si respect, poemul tau. comentariul este, cred, de prisos... sincer, te felicit!...
retin:
nu țin minte alte întâmplări fără oameni-scriere
îi adâncesc în mine îi scot apoi prin cuvinte
un suflet pe metaforă un suflet pe alegorie
nu știu cât din ei se întipăresc mai crud aici
sau cât din cea care scrie
este numai acolo pe fruntea lor

eu cea care scrie
niciodată prea sumbră
niciodată în stare de o viață imensă de o moarte imensă
nu am dimensiunile astea extravagante
trăiesc și mor gândindu-mă doar la urmări

și câteodată visez că nasc în aprilie

cu prietenie,

s-a ales poezia ce azi vede lumina zilei. să bată doar ceasul cel bun și calea să-ți fie mereu înspre marginile deschise ale pământului. felicitări! frumoasă toamnă literară, vorba lui Nicolae Popa

ela, cand faci dedicatii se pare ca iti iese tare bine poezia, prinde carne si e sincera.fain fain. poate intri in sfere noi

oarecum redundanta \"oameni-scrieri\", \"sau cât din cea care scrie\", \"eu cea care scrie\"

o poezie sinceră, adevărată și profundă aici.
începutul denotă starea de veghe a simțurilor precum și spațiul de observare, nemarginea orizontului sufletesc.
mi se pare foarte potrivit amplasată între respirația lui octombrie, dizolvarea singurătății și conștientizarea propriilor puteri/ capacități versul (\"este bine îmi spun\") - se menține controlul asupra situației. PSCCons (\"sunt în stare de atâta viață sunt în stare de atâta moarte/ încât epiderma inviziblă a lumii mă acoperă întreagă\") denotă gradul înalt, mărimea și intensitatea forței interioare/ spațiului care nu poate fi raportat decît la epiderma lumii. în urmare apare motivul timpului prin suprapunerea bătăii bune și rele a ceasului.
o trecere prin oameni-scriere, sau invers. interesant procesul prelucrării. schimb de gînduri, sentimente, cuvinte.
și în final se pune accent mai puțin pe extra, mai mult - adevăr. destăinuire care nici nu e taină. totodată se face o paralelă la versurile din început, gen:
(\"sunt în stare de atâta viață sunt în stare de atâta moarte\")
spre final:
(\"niciodată în stare de o viață imensă de o moarte imensă\")
mi-a plăcut mult penultimul vers, iar ultimul, probabil are o semnificație aparte pentru tine.
frumos ai scris, felicitări.

Petruț, mulțumesc, ai primit entuziast poezia aceasta, eu încă mă îndoiesc adesea.

Camelia, marginile deschise ale pământului ne sunt date tuturor, ce bine că reușim uneori, într-un fel sau altul, să le percepem.

Felix, așa am gândit și eu și spuneam unui om drag mie: eu chiar pot scrie numai pentru celălalt, nu și pentru mine. În sfeer noi intrăm, important este în care. Și cât timp. Îți tare mulțumesc pentru momentele de cotitură a scrisului meu.

Sorin, e accentuare și apoi desprindere/diferențiere, nu atât redundanță, deși poate fi perceput și ca redundant, în alte contexte.

Ecaterina, e fain că ai făcut liantul acela între adimensional și \"extravaganța\" dimensiunilor și mai ales că ai perceput netăinuirea din destăinuire. Da, ultimul vers e real, e pură mărturisire.

Mulțumesc mult tuturor și mai ales celor pentru care am scris această poezie.

Ela

Ela, o poezie superba, o poezie care se vede de la o posta ca e scrisa de tine, o poezie unde te desfasori la capacitate maxima.

Felicitari pentru fondul de cuvinte, felicitari pentru imaginile grandioase, felicitari pentru sensibilitatea care apare atunci cand te astepti mai putin, felicitari pentru magnetismul care reuseste sa il tina pe cititor pana la ultimul cuvant.

mi-a placut aceasta calatorie

petre

Mulțumesc pentru încântarea exprimată de tine aici, această poezie își are nașterea în recunoștința mea pentru trei oamnei care mi-au fost alături în a da scrisului un rost. Mulțumesc.

Ela

imi aminteste de unele din textele mai bune ale lui Grigore Hagiu, care avea niste intuitii geniale ici colo. partea \'meta\' cu alti scriitori nu e neaparat poetica. finalul e ca din Artemidoros.
unul din cele mai emotionale texte ale tale (ale dvs), desi raceala asta cerebrala nu dispare. de fapt, cred ca e un fel de severitate si decenta principiala din partea autorului, care respinge calea strigatului si alege calea desenului axonometric.
C.

Mulțumesc pentru un comentariul pe straturi-straturi, apreciez oamenii care fac bune/valide legături și care știu vedea/rosti. Sunt convinsă că s-au/ai deschis și alte asocieri. Acum: voi reciti Hagiu, nu l-am mai citit din liceu. Voi vedea cum și ce. Da, cumva ai dreptate cu meta-, acolo, mi-am permis aceasta fiind vers-dedicație. Și mulțumesc pentru trimiterea făcută istoric la versul final, fiindcă acolo e o altfel de cheie. Dreptate ai cu strigătul cela, e mut. Întotdeauna. Mulțumesc (e ok fără dvs., simplu Ela)

Ela