Ela Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
nu mă pot împăca aici cu ochii de căprioară (chiar de merge pe registrul pradă-prădător) și nici cu geamul de termopan ce plâng cu lacrimi de sticlă. așa cum te citesc eu de ceva timp (mult), știu că alegi cu rost lucrurile și de aceea în logica ta poetică nu vreau să intervin altfel decât prudent.
oricum, percep în acest text atâta luptă și atâta ferocitate a fiarei din eu/celălalt încât scrierea nu face decât să dezvăluie alte și alte mecanisme de apărare, mai mult sau mai puțin lăsate vederii.
intoxicația cu cuvinte a inimii este fatală, mai ales când se combină cu un surplus de analgezic.
Ela
Pe textul:
„doctore, am o panteră în sânge" de ioana negoescu
sorry pt ceva ce te-ar fi deranjat în comentariu. pesemne că nu mai sunt un comentator bineprimit.
(da, gluma cu sucurile e faină.)
Ela
Pe textul:
„poveștile simple" de dan mihuț
vezi și la după_pâ(nza), după_pri(mele)
Pe textul:
„poveștile simple" de dan mihuț
aici_ci
whiskey, vodcă, țigară - toate amestecate și deja atât de mult uzate în ultimii ani de poeți (nu doar pe site), că s-a ajuns la saturație. nu te lăsa contaminat.
bun începutul și finalul poemului (primele 5-6 și ultimele 5-6 versuri) și definirea poetică a intimității, cu nuanța ei masculină. iar nepăsarea aia de nimeni, de la sfârșit, în atmosfera orașului ploios și a toaletelor jegoare, e percutantă, chiar nu te lasă deloc ne-păsător.
Și nu prea e simplu p-aci, nu prea.
Ela
Pe textul:
„poveștile simple" de dan mihuț
oricum, nu postați mai mult de 2 texte pe zi.
Pe textul:
„De gustibus" de ghinea vasile
Alberto, da, ai reușit să te apropii îndeajuns cât să vezi cum mișună șerpii cu dinți.
Claude, la final nu m-am gândit deloc-deloc la Nichita, e chiar un real subtil trăit și f palpabil acolo, în final, mă tem că nu voi exprima altfel, cu riscul neînstelării. Da, se schimbă ceva ici-colo în mine-cea-care-scrie, mulțam
Ecaterina, apropierile și distanțările vizibil-invizibile, mai mult sau mai puțin simbolizate, metaforizate, toate trecerile, precum și ploaia asta de solitudine, mai ales atunci când scrii, când te adâncești doar în ceea ce ești ca sine solitar, înainte de actul de a da, de a iubi, de a fi. Mulțumesc.
Ela
Pe textul:
„deschisă ca o ușă clarobscură. singurătate" de Ela Victoria Luca
RecomandatPe textul:
„În trecere" de Ecaterina Ștefan
Ela
Pe textul:
„deschisă ca o ușă clarobscură. singurătate" de Ela Victoria Luca
RecomandatPe textul:
„I put a spell on you" de Ela Solan
Să ne regăsim cu bine și luminoși,
Ela
Pe textul:
„Trei Lansări de Carte - Gaudeamus" de Ela Victoria Luca
Recomandatcred că voi corecta eu la pergamenteul (pergamentul), ca să se păstreze \"stelilegiul\" roșu dat pt cum ai ieșit din povestea scriitorului, dizolvându-l. așa cum ni se cam întâmplă tuturor.
Ela
Pe textul:
„metamorfoza" de ioan albu
RecomandatEla
Pe textul:
„ușa. dincolo de prag se moare instantaneu" de Ela Victoria Luca
Petre, o transluciditate scump plătită câtă vreme lăsăm din noi tot mai multe respirații, între-scrieri, între-iubiri, între-pulsații.
Cătălinule, da, e cam \"la risc\", așa scriu în ultima vreme văd eu, cu o forță ce se poate disipa sau accentua, totodată, depinde de cum \"aluneci\". Mă voi gândi la primele 2 versuri, deși colo e vorba de ciocnirea de moarte, un dialog între 2 părți interioare.
Carmen, până aici, indiferent ce înseamnă acel prag, orice ușă ascunde o moarte instantanee. Chiar și poezia. O moarte a cuvântului, cumva, pentru a se naște un altul.
Ecaterina, scris în nerv și apoi spre andante. Ca o eliberare din materii vii-moarte, ca niște mâini despicând luminile. Infarctul final este așteptat sau presimțit, în fond, nu mai contează câtă vreme treci circular dintr-o singurătate într-o iubire, ultimul cerc. Da, la final este o eliberare. Nicio ușă.
Mulțumesc frumos,
Ela
Pe textul:
„ușa. dincolo de prag se moare instantaneu" de Ela Victoria Luca
Pe textul:
„natură moartă cu trafic" de Catalin Pavel
tiltul lipsește deocamdată, dar va găsi autorul unul potrivit acestei atmosfere de autoanihilare și re-naștere.
chiar voiam să semnalez la tetxul anterior că e timpul unei reînsuflețiri a poeziei tale. ceva rămânea în același vad, în același cerc, te mișcai în aceleași registre, chiar dacă variau un pic constructele, nu mai surprindeai deloc, ceea ce pt un cititor ca mine era deja \"trist\". aici, în poezia asta, începi să schimbi ceva semnificativ. presupun că vei găsi acum noua ta esență poetică.
Ela
Pe textul:
„..." de dan mihuț
RecomandatSucces!
Ela
Pe textul:
„pneumografie (2)" de Bogdan Nicolae Groza
o foarte bună primire să aveți printre cititori, critici, colegi de litere.
Ela
Pe textul:
„hose pablo. andrei gamarț. Starea de urgență" de hose pablo
a se elimina virgula după \"de viață,\" fiindcă subiectul este \"ochii tăi\", predicatul este \"scormonesc\" și nu se pune virgulă, chiar dacă aveți alte cuvinte între ele (cel mult cuprindeți între virgule \"din puncte de viață\"). Idem pt virgula de dinainte de \"i-a învățat\" (viața - S / i-a învățat - P). Idem pt virgula de la cioburi... cad.
Pe textul:
„secunda" de Lara Ana Maria Thompson

