Poezie
pneumografie (2)
1 min lectură·
Mediu
lipsa de sens mă devoră ca o hienă turbată
străin caut spaima în care să mă azvârl profan
marile tăceri se spun doar la întâlniri gnostice cu tine însuți
după o trezvie frământată-n gând
ard înăbușiri și le transform în psihedelice capilare
parcă în mine se descrie o gestă a viscerelor
aud lănci cum se rup și cum plâng caii fără călăreți
totul e vuiet & haos e totul
încă o dimineață mă găsește chircit
la un pas de mine
inima-și expandează ecourile
053750
0

Succes!
Ela