Mediu
doctore am o panteră în sânge i-am spus să mi-o scoată că-mi sfâșie gândurile cu ghearele și colții că-mi răscolește visul cu foamea ei i-am spus. doctorul mi-a dat un algocalmin.
doctorul meu are ochi de căprioară.
îmi împart visul cu tine. mușcăm din aceeași parte ca frații. mușcăm din același somn. visez cu un fel de disperare că pot să mă trezesc de durere. până și singurătatea e împărțită în două. până și singurătatea latră vorbește ne înghite cu noduri.
afară ninge. geamul termopan plânge puțin cu lacrimi de sticlă. nimic nu trădează liniștea nimic nu o aruncă în noi.
tu ești cu siguranță undeva acolo într-un ochi galben într-un ochi verde. tu asmuți toată noaptea sângele meu împotriva mea știu. dar nu am arma de vânătoare nici pumnalul nici piatra care să te ucidă. nu am decât inima mea intoxicată de atâtea cuvinte și de atâta algocalmin. am doar inima mea ascunsă în privirea ta prădătoare.
nopțile mele se luptă cu zilele mele. nopțile mele sunt pantere care sângerează pe ascuns doctore.
044.450
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 174
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “doctore, am o panteră în sânge.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1754465/doctore-am-o-pantera-in-sangeComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EL0
EȘși mie mi-a atras atenția acest text al tău. e scris cu nerv, forță. înclină spre cugetare, decifrare, gîndire. o vînătoare de suflet în ritmul pulsației. noaptea ca pradă, lacrimile de sticlă, înjumătățirea singurătății, intoxicarea de cuvinte și alte momente asemănătoare susțin imaginea întreagă, îi dau gust și miros specific sinklino spre devorare. vis dureros palpabil pe dinăuntru. coloana ideatică a întregului e constituită din accente/ nuanțe axate în jurul circuitului vînător-padă doar cu alte trimiteri ca sens.
0
INEla, ai simțit bine. am avut câteva ezitări aici. am încercat să expun un dualism care se petrecea în mai multe planuri. desigur am patinat puțin acolo cu doctorul meu cu tot...:) îți mulțumesc mult pentru aprecieri.
Katy, uneori e greu de explicat. suntem pradă și prădător în același timp între aceleași limite. fereastra care plânge cu lacrimi de sticlă, metaforă desuetă rău de tot, își are rostul în economia de jurnal a textului, vine de undeva dintr-o memorie în care un poem se năștea dintr-un copil.
mulțumesc.
Katy, uneori e greu de explicat. suntem pradă și prădător în același timp între aceleași limite. fereastra care plânge cu lacrimi de sticlă, metaforă desuetă rău de tot, își are rostul în economia de jurnal a textului, vine de undeva dintr-o memorie în care un poem se năștea dintr-un copil.
mulțumesc.
0
nu mă pot împăca aici cu ochii de căprioară (chiar de merge pe registrul pradă-prădător) și nici cu geamul de termopan ce plâng cu lacrimi de sticlă. așa cum te citesc eu de ceva timp (mult), știu că alegi cu rost lucrurile și de aceea în logica ta poetică nu vreau să intervin altfel decât prudent.
oricum, percep în acest text atâta luptă și atâta ferocitate a fiarei din eu/celălalt încât scrierea nu face decât să dezvăluie alte și alte mecanisme de apărare, mai mult sau mai puțin lăsate vederii.
intoxicația cu cuvinte a inimii este fatală, mai ales când se combină cu un surplus de analgezic.
Ela