deschisă ca o ușă clarobscură. singurătate

un text sobru.
titlu mi se pare un pic fortat. in general usa se deschide, nu afirm ca e tautologie, ci doar ca adjectivul \"clarobscur\" mi se pare prea difuz pentru a exprima exact o anumita stare.

mereu amical,

Mulțam, da, numai că această deschidere este nuanțată (în general o ușă se deschide, se închide sau e întredeschisă), esențială e clarobscuritatea ușii cesteia ce sunt. Ca stare, da, difuză.

Ela

Mi-a plăcut poezia mult și în special ultimile două strofe.
Rafinamentul răsfirat printre cuvinte spune totul, iar comentariul meu prelungit ar păli în fața acestui text.
cu considerație,
teodor dume

perspectiva mea a fost de undeva de la 10 metri de usa aceea. acum realizez ca de fapt trebuia sa ma situez foarte aproape de ea, atata cat sa pot atinge clanta pt a te descifra

amical,

ca am vrut sa-ti dau stea dar nu pot din cauza finalului am senzatia ca prea aduce a nichita :(
vorbesc despre ultimele 3 versuri.
restul textului m-a facut sa observ o mica schimbare in stilul tau, e din ce-n ce mai putin intertext in poezia ta, strofele se leaga mult mai bine si in general mizezi pe o idee ca pe o floare din are scoti nesfarsite petale, adica e o poezie foarte frumoasa dar na, am sa mai citesc viitoare.

între planurile reci ale arhitecturii poemului alterneză spirala fierbinte a sentimentului debordînd albiile închipuite a singurătăților distanțate dar care se ating numai prin dragoste. echilibrul se menține atît în spațiul fanteziei-cunoașterii cît și-n cel oniric în care apar posibilitățile fără riscul prelogicii și demnității umbrite. prin urmare are loc raportarea la stările începutului și separarea cu propensiuni figurative spre combinare/ suprapunere. interesantă mi se pare compararea noroiului de pe mîini cu chipul întristat și imaginea din final. recreare artistică de sine a eului nu doar tehnic sau stilistic. expresiile succesive presupun nu doar o atitudine ci și o polivalență ideatică.

Teodor - mulțumesc pentru aprecieri, e bine să scrii și argumentație literară, mai ales în aceste spații dedicate literaturii.

Alberto, da, ai reușit să te apropii îndeajuns cât să vezi cum mișună șerpii cu dinți.

Claude, la final nu m-am gândit deloc-deloc la Nichita, e chiar un real subtil trăit și f palpabil acolo, în final, mă tem că nu voi exprima altfel, cu riscul neînstelării. Da, se schimbă ceva ici-colo în mine-cea-care-scrie, mulțam

Ecaterina, apropierile și distanțările vizibil-invizibile, mai mult sau mai puțin simbolizate, metaforizate, toate trecerile, precum și ploaia asta de solitudine, mai ales atunci când scrii, când te adâncești doar în ceea ce ești ca sine solitar, înainte de actul de a da, de a iubi, de a fi. Mulțumesc.

Ela

Daniela, o poezie in care te recunosc in deplinatatea stilului tau poetic, o poezie a starilor. Felicitari pentru ritmicitatea deosebita, pentru modul in care reusesti sa faci poemul sa curga.

Imi plac si ideile, sugerate si nu impuse, ii ofera cititorului o senzatie aparte.

Felicitari, o poezie foarte buna.

petre

nu ne vom mai atinge decat intr0o privire comuna...inaltat sentiment spre ochiul mistic al iubirii

Fericit acel ce poate fi trist, solitar, si care sufera caci el poate la fel de bine sa iubeasca!
O poezie deosebit de trista. Folosirea irepetabila al lui \"as\", aduce si o nuanta de pereri de rau..si cred eu pe undeva poate dezamagire...Sfirsitul este deosebit de sugestiv... atunci cind \"oricum plouă cu solitudine peste tot\". Eu simt totusi ca la sfirsit poezia nu este pesimista.
Am citit-o cu placere si mi-a placut mult!

cu stima

Petre, stări conținute în ideatică, strări prinse în cuvinte sau conținute într-un spațiu indicibil. Mulțumesc pt apreciere.

Cornelia, când e dat să se întâmple întâlnirea autentică într-un spațiu sufletesc-mintal-spiritual comun, da. Când nu, nu. Mulțam pentru privirea comună.

Ioan, e deschis finalul, nu lasă tristețea să se înstăpânească, așa cum, atunci când plouă cu solitudine peste tot, în tine mai există cel puțin un cotlon în care să regăsești un altul ce e acolo pt tine. Atunci când este.
Mulțumesc pentru plăcerea simțită lecturând aici.

Ela

...am avut de multe ori ocazia sa citesc si recistesc versurile dumneavoastra...mereu cu aceeasi placere...cu aceeasi senzatie...aceeasi sete...
o poezie trista. o usa clar-obscura si trista...
ceva care imi aduce aminte de Zenobia a lui Gellu Naum, si e placut sa fie asa,
poate ca finalul acela l-as fi preferat \"o dragoste stranie\"...
in rest, ocuegere placuta de cuvinte si stari,fara imprecizii, sau intreruperi,o traire asemeni sentimentului...
cu stima,
cristina

Mulțumesc pt semnul tău, l-am găsit acum, la multe zile după. Mă bucură că ai citit în grila \"zenobiei\", atunci când am scris era doar simplitatea dansului de lumini interioare. Un an frumos,

Ela