Ela Victoria Luca

de astăzi ai trecut dintr-un nivel într-altul, textele și comentariile tale vor intra automat pe site. te rog recitește reguli, completează profilul de autor cu câteva date biografice. mult succes mai departe, voi citi agale, în timp.

Ela

exceptând foto - aici chiar îs pretențioasă, aș fi preferat fără, cu atât mai mult cât ai îndeajuns de multe imagini create în text - și finalul unde ai pe verticală \"ca ca\", și comparația cu balena uriașă (aș fi lăsat fără comparație, pt ca lectorul să își imagineze ce dorește acolo, la gurile uriașe ale șerpilor mici; plus că ai mai uzat de comparație și mai sus \"ca niște gloanțe\", și mai jos \"ca un scuipat\", iar folosirea prea în exces a unei figuri de stil e deficitară pt poezie) pot spune că aici durifici textul printr-o încărcătură de imago-uri și impulsuri primare, brute, care, scormonite, ar putea invada spațiile. te apropii tot mai mult de literatura serioasă, chiar dacă deocamdată este \"un experiment\". voi vedea unde ești tu și unde sunt alte ape, ca să înțeleg cum te definești ca autor, cum te delimitezi de ceilalți.

Ela

jocul tău lingvistic este aici la feld e grav, ca de obicei, dar ai pășit cumva dincolo de spațiul semantic în care ai scris mult timp, ai adăugat elemente noi, ai mers pe un tandem simplu-complex care îți vine foarte bine, ai gradat intensitatea afectelor, ai expus senzațiile cu atenție, chiar dacă motivele/temele poetice nu sunt noi, le-ai încadrat în stilul tău, le-ai adâncit până în epiteliile eului/textului, astfel încât faci palpabil/concret până și zeul/suflul din text.

Ela

da, scrisă cumva concentric, pe principul \"colosseumului\", sau așa am citit eu această arhitectură poetică, este remarcabilă aici nu atât tehnica introspecției, cu care deja ne-ai obișnuit, ci modalitatea de a debarasa din materialul brut și a șlefui acum, în procesualitatea scrierii interne, până când, externalizând prin literă/cuvânt gravat, redai o materie-text elaborată îndeajuns, fără a se mai percepe modulările interioare, personale sau limitele afectelor. Inviți cititorul la o călătorie prin text, îl așezi împreună cu tine prin locurile dorite/cunoscute, dar îl și lași să aleagă el ce să simtă pentru fiecare \"pădure, om, râu, oraș etc.\" în parte. Și ai fost atent și la încheierea poeziei.

Ela

da, Leonard, ai început să te iei în serios, ai lucrat pe text, interior-exterior, până când te-ai pliat sau l-ai pliat pe tine-eul-scriitor, încât pot, ca cititor, să simt pulsul scriiturii fără să mă \"deruteze\" gândirea din spatele ei. și, mai mult, l-ai structurat gradat, semantic, secvențial ca planuri, coerent ca mesaj. ici-colo derapaje fine spre formulări (voit?) naive: \"ar putea fi oricare altă zi care durează cât o săptămână cât un an cât o viață un răsărit dimineața\", sau câte o scăpare ca \"lapte din țâțele luminii\" (preaîntâlnit), \"căușele palmelor\" (firesc), sau o mică neatenție (\"că că absolut tot frigul\"), un final previzibil (ultimul rând), nu mă (mai) împac (sunt deja saturată de folosirea) cu simbolul &, însă remarc liniatura textului, modul de a-l prelucra intern și grija de a-l transmite cât mai acurat, cumva chiar grija pentru receptarea lui de către lector. Am apreciat și cum ai trecut prin evacuare - internalizare - reconstrucție, prin senzorialul vidat și redefinit, din final, precum și accentul pus pe devorare, la început.
Bun, te voi citi mai departe, las semn când ceva îmi spune că este esențial.

Ela

Richard, adaugă și numele, nu doar prenumele, în profilul tău de autor. Altfel, penalizarea este nivel -10.

cf reguli site, vă rugăm nu editați titlurile în întregime din majuscule, ci stil simplu. corectați aici, în pagina de editare a textului. mulțumim.

ai trecut de azi peste granița cincizeci, de-acum poți insera și foto, poți folosi html (doar italic, bold, bolditalic). așteptăm scrieri și comentarii literare tot mai bune. te rog recitește reguli site.
succes!

Ela

dacă ai fi limitat tentația enumerării, exemplificării și ai fi ales nuanțări portretistice ale personajului, ar fi fost un punct de cotitură bun. versul 2 și 4 din strofa 2 scad din reușită, ca și zornăitul a foamete. poți elimina \"acum\"-ul acela.
oricum, m-a prins portretul cesta poetic, de aceea am lăsat semn. și bine ales titlul.

Ela

ar fi fost mai subtil și s-ar fi păstrat mai mult eleganța poetică dacă s-ar fi prelucrat ici-colo mărunte particule: \"știu că\", \"toată lumea vorbește despre asta\", \"dar\", \"de aceea\", \"sper să\", fiindcă acestea vin cu nuanța lor colocvială, oratorie, care diluează cumva.
la final mi-ar fi plăcut \"voi fi pod\", \"voi rămâne pod\", altceva decât acel porni. sau așa am perceput eu acum, suspendată între ape.

Ela

aș fi lucrat mai fin formulările: \"ca în clipa asta\", \"ca și când\", \"și poate că și sunt\", \"să faci asta\", \"aproape că mă sufocă aerul respirat fără tine\", \"mă ard și mă revărs singură\", \"mă fumegă... mă umple\" \"vulcanul... care mă erupe\".

totul pare a fi scris dintr-un torent de simțire, o invadare lăuntrică, ce sparge orice capacitate de a gândi/metaforiza/poetiza/prelucra, fiindcă vin valuri de magmă greu de elaborat.

Ela

clocotul

eu percep aci o dualitate materie - spirit de toate belle-țea, dar și un efort de a escalada prin poetic realitatea-everest (asta da provocare pt un alpinist al textului!), cu plăgile ei cu tot. ce mă intrigă (în sensul bun al cuvântului) este trecerea bruscă de la un plan la altul, dar nu prin tehnica scindării, așa cum ai făcut de atâtea ori, ci a interferențelor - prin skills-uri lingvistice - între fragmente de senzorialitate/feelings/thoughts, până când limitele semantice se extind de la inimaginabil la palpabil. iar conturul accentuat/cadrat al fiecărei imagini amplifică necesitatea de a le derula continuu, filmic, nu pe principiul diapozitivului, așa cum pare compusă poezia asta.
puncte nevralgice: alăturarea \"cârpă uriașă\" - \"aerostat\" (chiar dacă accentuezi așa \"lipsa de aer\", lipsa suflului, lipsa vieții etc.); \"femei stropite de efort\", \"colocotul dorințelor\" și în paragraful final (pe care îl consider cel mai reușit din toate pdv., ar merita să schimbi ceva la \"ne jucăm\" - \"facem jocuri\" (versuri succesive).
Și dacă, în neputința și lezarea noastră zilnică, am suge degetele lui Dumnezeu și am face jocuri luminoase, calmându-ne angoasele, atunci și jocul de-a viața/vacanța ar fi mai puțin dureros?

Ela

findcă poezia/personală/dedicație are și fragmente mai puțin reușite dpv poetic, eu am \"citit-o\" fără acelea și am mai șlefuit și pe ici-colo. am eliminat complet partea cea mai fragilă:
\"iubești fiecare culoare
melodie
om în parte
împăcînd frigul cu scînteia de inimă
umbra cu lumina ochiului
chipul mîhnit cu o sărutare caldă\"

și am finalizat astfel:

pereții se strîmtează
verticali pe linia privirii
încearcă să îți imite luciditatea
îngustați spre concret
singurul punct de unde începe viața

orice plan rătăcit în spațiu
este ușa spre un interior necunoscut
așa cum toate sensurile posibile
se întîlnesc în tine

ai învățat să scrii
pe oglinda iernii într-o caligrafie
spartă de atîta alb înghețat
ascultînd pulsul literei
cu urechea lipită de suflet

astăzi nu este prea devreme
și nici prea tîrziu

iubește de-acum prin fiecare cuvînt


chiar și așa nu sunt mulțumită de construcțiile poetice. pesemne că devin pe zi ce trece mai aspră și exigentă.

nu lua drept exemplu versiunea aceasta și nu modifica ceea ce ai creat, aici. am scris comentraiul să îți pot transmite cumva câtă necesitate de poezie autentică există și cât de greu se poate atinge.

Ela

Ecaterina, valoarea vieții se regăsește și în hârtiile mototolite, și în cele netede ca orizontul, contează mai ales cum este trăită și dacă e o falsă-autentică valoare. Iar când trăiești prin simțurile ceuilalt, e necesară o dublă forță, una prin care să înduri golirea ta simțuri, alta care să te facă în stare să înduri simțurile celuilalt, oricum ar fi ele și orice ar produce în tine.

Victor, vine o vreme când mâhnirile își calmează apele, rămâne doar o oboseală firească, cumva chiar vie, totul este să știi să odihnești în tine.

Teodor, să poposim, dară, cuvintele pot deveni locusuri de răgaz, în care, odată așezați, să contemplăm firea lucrurilor și sensul trecerilor.

mulțumesc vouă,

Ela

Ce ar fi o femeie puternică fără a fi înțeleaptă? Și ce ar fi revelionul fără existența lăuntrică a unui loc prin care anii să treacă fără să surpe legăturile esențiale?
Mulțumesc pentru semn,

Ela

apăi, paradoxuri există în toate. iar, paradoxal, aici nu e confesiune, e mai mult ascunziș. fiindcă pesemne secusa a făcut să curgă cuvintele direct în pământ. o, da, mereu sunt datoare cu o ceașcă japoneză, fiecărui om ce se adăpostește ici, în inima, printre secuse. iubește versurile celea, Pașa, fiindcă nu e liniște mai intensă ca cea de dincolo/dincoace de simțuri.

Ela

Mircea, nu dau voie oftatului, fiindcă nu vine singur niciodată. Așa că, decât oftaturi, mai bine poezie, proză, eseu, aer, muzică, sport, călătorie, explorare, teatru, de ce nu.. operă.

Septimiu, dreptate ai cu mult-accentuarea, depinde desigur și de registrele de percepție ale fiecăruia, de contagiunile mai mult sau mai puțin conștiente, de suiș-coborâșul intensității rezonanțelor etc.

Ela

Nicolae, așa este, nu prea am văzut/întânit opere-vieți vesele, și chiar dacă aici se scrie despre negare, eu am un fel de a nega negarea, de toată frumusețea: văd și ce există și ce nu există etc. Falduri, falduri.

Ecaterina, scena dublă există în toți, în fiecare din noi. Sunt multiple scene, interioare/exterioare. Nu putem fi simultan, la fel de reali, adevărați, autentici, în toate, de aceea, uneori avem de ales pe care \"jucăm\" cu adevărat. Unii oameni au însă greul alegerilor.

Ligia, grei liliecii ăștia noptaci, care se ascund în suflete și le absorb, până când ele, sufletele uscate de viațămoarte, capitulează și, fie se transformă în lilieci și ele, fie aleg să dispară în alt spațiutimp. O operă cu interferențe entre acte.

Djamal, mulțumesc pt urare, din păcate neînsoțită de comentariu literar, mi-ar fi plăcut și e de dorit pe viitor, indiferent de sărbători sau nu, să existe aici, pe site literar, literatură.

Bodogănel, am citit contra-negarea ta încă de pe 1 ian, a fost momentul meu vesel din seara aceea, mai ales felul în care ai plasat pe comic și ironic realitățile scrise în poezia mea. Nu prea am înțeles eu de ce în imaginația ta ești înconjurat de fete play boy, și nu în real, măi? Pâi doar fantasme, fantasme? Îți vor lua mințile, ai grijă, și-apoi, vai de revelionul șampanizat!

IOan, apăi mie mi-o tare plăcut urarea ta cu marțienii, mai ales că de mică nu prea înțelegeam de ce m-am născut pe pământ și nu în alte locuri. Și, ce e frumos, e că am plimit un ren (de pluș). Și eu m-am ascuns în Crăciun, fiindcă oricum revelionul nu există, și trebuia să mă ascund și eu undeva să nu mă vadă petrecăreții.

Dana, limpezimea privirii se păstrează spre orice interior și exterior, de aceea, oricâtă tăcere e în ea, tot vede, lumi peste lumi, ascunzișuri, desișuri de cuvinte și așa mai departe.

Septimiu, m-ai oprit o secundă în loc prin formularea comentariului tău și spun așa: sunt cu măsură în toate, nu sunt un om/autor al extremelor, și nu voi fi. De aceea, cred, pe viitor, ca și până acum, feminitatea (din poezii) va fi bine temperată și ea.

Ana-Maria, ar fi bine să fie așa simplu. Însă noi, omenașii ceștia, învățăm și memorăm atât de multe lucruri inconștient, atât de puțin avem habar de tot ce există în noi, încât, la un moment dat, putem juca orice rol cu indiferență/inconștiență/automatism/simulare etc. Nici măcar nu ne dăm seama că jucăm și ce jucăm.

Mulțumesc frumos tuturor, un an poetic și viu

Ela

îl ști - îl știi