Suflet desculț

Pornind de la titlu, \"suflet desculț\",îmi fuge gândul la rană, la o rană făcută tocmai de \"vericalitatea privirii\".
Citind poeziile lui Carmen m.m, înclin să cred că atingerea verticală din acest poem-dialog este o descriere-îndemn a firii \"punct de unde pornește viața\",(...) \"ascultînd pulsul literei/ cu urechea lipită de suflet\"(...)\"iubește prin fiecare cuvânt\"
Textul de față e un poem în care se desfășoară o stare, (generală nouă tuturor), și cred că ar fi fost bine primit în planul poeziei și nu plasat la personale.
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

da, este o poezie însă eu toate dedicațiile, după cum am obișnuit, le clasific în \"personale\". fără exception a la regle. verticalitatea mai mult ca intransigență, dar în sens pozitiv. rană, nu știu. descriere-îndemn al firii, da. mulțumesc.

multumesc mult pt dedicatie,
chiar acum am venit acasa si uite ce bucurie imi faci, o frumusete de poem.
mi-a placut peretii cum se stramba, punctul aceala de unde incepe viata,ca ai strecurat \"am invata sa scriu de la drepata la stanga\", culmea asta e un poem al meu preferat, oglinda crapata de inghet,pulsul literei etc, cat despre titlu ma regasesc total in el, culmea e...chiar e descult, cineva inceraca sa il protejeze, il mai bandajeaza, mai pune aripi, dar uneori tot mai bine e descult. multumesc ecaterina.
mcm

pentru că te-ai născut în una din zilele lui ianuarie, pentru că ești un autor pe care-l apreciez mult și pentru că îmi ești dragă, ți-am dedicat aceste versuri cu plăcere. mă bucur că le-ai primit și că te-ai regăsit cumva în ele.

Prima parte are un caracter personal, nu intervin, însă partea a doua poate fi singură o poezie. De fapt, ai poezii în poezie. Mai citesc. :)

findcă poezia/personală/dedicație are și fragmente mai puțin reușite dpv poetic, eu am \"citit-o\" fără acelea și am mai șlefuit și pe ici-colo. am eliminat complet partea cea mai fragilă:
\"iubești fiecare culoare
melodie
om în parte
împăcînd frigul cu scînteia de inimă
umbra cu lumina ochiului
chipul mîhnit cu o sărutare caldă\"

și am finalizat astfel:

pereții se strîmtează
verticali pe linia privirii
încearcă să îți imite luciditatea
îngustați spre concret
singurul punct de unde începe viața

orice plan rătăcit în spațiu
este ușa spre un interior necunoscut
așa cum toate sensurile posibile
se întîlnesc în tine

ai învățat să scrii
pe oglinda iernii într-o caligrafie
spartă de atîta alb înghețat
ascultînd pulsul literei
cu urechea lipită de suflet

astăzi nu este prea devreme
și nici prea tîrziu

iubește de-acum prin fiecare cuvînt


chiar și așa nu sunt mulțumită de construcțiile poetice. pesemne că devin pe zi ce trece mai aspră și exigentă.

nu lua drept exemplu versiunea aceasta și nu modifica ceea ce ai creat, aici. am scris comentraiul să îți pot transmite cumva câtă necesitate de poezie autentică există și cât de greu se poate atinge.

Ela

Adina, nu mai știu nici eu. m-am pierdut complet între cele două extremități poezie-personală sau viceversa. eu țineam că-i de luat în întregime caracterul discursului. mulțam.

Ela, îți mulțumesc pentru obiectivitate și sinceritate. apreciez mult. eu nu articulez niciodată poeziile categoric. cu siguranță este loc pentru mai bine. este mai reușită varianta ta. da, o să mă strădui să fiu mai exigentă cu mine.