Ela Victoria Luca

așa cum a remarcat Constantin mai sus, fiecare cititor care a lăsat aici smen a fost atins de \"multprea omenescul\" acestei lumi, a re-simțit rănile dincolo de privirile mele și a ascultat cum se înfig în noi rădăcinile mute ale distrugerii, oricât de luminați și înțelepți am fi.
orice cuvânt bun, orice cuvânt rău nu fac decât să păstreze un echilibru, fiindcă nu este ușor să percepi lumea \"dincolo de bine și de rău\". și nu mă voi culca niciodată pe urechea autosuficienței în scris, de aceea că este bună sau rea cuvântarea asta sau o alta, nu pt acest moment e important, ci pentru ceea ce lasă în urma ei. scrisul, ca tot ce este omenesc, este lucrabil, travaliul fiind mereu, constant, în interior.

mulțumesc tuturor,
Ela

eu zic prezent la chemare, se aruncă mihuțul poet în colțuroșii critici, spre deliciul ochilor curioși, se lasă el întors pe toate fețele tehnicii literare, apăi când toate se vor fi încheiat, eu îi urez să se lase cu ce dorește pofta sa literară (că de vin și alte cele văd că s-a scris mai sus), dar io zic că nu va fi rost de parastas, ci eu doresc poetului să i se pregătească o nuntă cu o editură, că așa cum scrie mnealui, bine i-ar șade cu un copchil-volumaș de poezii. chiar așa, cu nașteri agonice, ursitori euridiciene și nași din cei mari.

Succes vei avea, forță poetică și multă inspirație mai departe,

Ela

Nicolae, nu știu care este cea mai proastă zi a anului, dar știu cum este cea mai nefastă. Cu sau fără fazele lunii. Apăi, de ai trecut afectiv și ai recitit-o, cred că știi cum e cu acel devorator de memorii și cu mirosul intens de femeie/bărbat-în-carne.

Marius, da, este o tentă senzuală în poezia asta, deși citind mai spre final, se desprinde complet de registrul acesta. Ca o trecere necesară. Chiar imperativă. Nu era șablon primul comentariu, poate că a fost o reacție mai mult afectivă, cum spunea și Nicolae mai sus.

Petrache, apăi, versul cela cu \"leagăn și cu mormânt cu tot\", cam așa este, cred/sper eu, fiecare din noi are trăirea aceasta o dată în viață. Da, este și o dinamică a absenței și a prezenței, până la identificarea lor chiar. Atunci când absența devine prezență și prezența absență. Bună și trimiterea la egipteni ceia, că m-au cam bântuit o vreme cu cartea și luntrea lor, și așa mai departe.

Ecaterina, se îmbină planuri aici, de la dezrădăcinări la regăsire în alt fel de lumi, de la devorare a materiei la devorarea spiritului/sufletului, de la întrăinare la recunoaștere, dar pesemne că mai e nevoie de încă 7 ierni pt toate astea.

Mulțumesc frumos tuturor,

Ela

vă rugăm nu postați mai mult de 2 texte pe zi. ce depășește se trece temporar în pagină autor.

Ted, știu, doar că eu am fost mereu mofturoasă oriunde am citit: joc jucat, lucru lucrat, film filmat, vis visat etc.

Cred că e o simplă pledoarie pentru puritate și viu, pentru nonviolență și sacru. Dar cumva cu stângăcie și modestie scrisă, pe o epidermă a lumii care poate fi alergică și la dragoste, și la tot, în timpurile acestea. Mulțam.

Ela

Victor, lacustră, acvatică, fluide ale nașterii/morții, da, aici se regăsesc.

Ștefan, refăcut versul, aveai dreptate; e o umilință greu de trecut această lipsă de trup în lumen.

Răzvan, lichefierea interioară, scugerea din tine, prin toți porii, ce te face să te dizolvi în alte realități, sau să devii purtător al celorlalți fluzi în tine.

Violeta, greu de spus de este autodescriere, e o relevare onirică. Pentru mine, dematerializarea nu presupune moarte. Nu moartea spiritului.

Ecaterina, este o dublă desprindere, astfel încât să poți extinde spațiile de percepție a ceea ce există ca mișcare în tine, în lumen, fluiditatea nu face decât să dea o mai mare capacitate de a-ți modela limitele. Atât cât este posibil într-un moment t.

Ioana, uh, ai prelins în tine exact versurile-nod din care s-au desprins cuvintele/gândurile/imaginile/visul.

Mulțumesc frumos tuturor,

Ela

neagră atmosferă dar și ceva umor la fel de negru, până la urmă nu te îngreunează, ca cititor, nimic fiindcă tu, ca autor, reușești tehnic să patinezi prin nuanțe de black în așa fel încât reprezentării (poetice) să nu i se atașeze afecte prea de... mourning. ce mi s-a părut interesant, dincolo de ritmul/melosul aproape de recviem, este că această poezie se poate citi si de la ultimul vers spre primul, fără să i se piardă sensul sau coerența. nu știu/nu cred că aceasta a fost intenția autorului, cert e că așa s-a desfășurat poezia în el, ca un fel de \"șarpe care-și mușcă coada\".
dar la primul (sau citită invers: la ultimul) vers nu îmi plăcu mie \"visului visat\".

Ela

în poezia aceasta ești paznic, grădina largă a discursului invită cititorul la poveste, atmosfera desprinsă de banal, caută un miraj, caută zone de prindere interioare, câteva lucruri reale/imaginare/fantasmate/mitice de care să te poți agăța (măcar cu ochii) atunci când golurile din viață te absorb sau când golurile din propria narativitate nu țin mai mult decât un \"film de scurt metraj\". marta nu face decât să redea personajul din autor, în care autorul se regăsește mai ales atunci când nu-l mai rod \"viermii\": remușcările, patima, regretul, conștiința, mânia, fricile și așa mai departe.
senzația că ai compus poezia aceasta în tine și ai lăsat-o să se desfășoare dublu-spiralat, ai atenuat \"șocurile\", ai lăsat deoparte contrastele tari, cuvintele-bumerang, pur și simplu ai păstrat \"imperiul magic al domnului mihuț\" să desprindă adultul de copil.
(martei cred i-ar plăcea magazinul magic de jucării din filmul mai sus parafrazat)
nu oricine are talent de povestaș magic.

Ela

a doua strofă e \"flue\", dpv semantic, compozițional, ideatic, imagistic. și repetiția aceea \"până la vuiet\", \"până la colți\", \"până la os\" e destul de inconsistentă, în sensul că tehnica repetiției în structura poetică are un rol clar și este destul de dificil de realizat în așa fel încât să nu destabilizeze discursul.

Ela

și nu știu de ce, poate mă înșel, are ceva din \"portretul lui dorian gray\", sunt curioasă cum se va/îl vei metamorfoza

am citit și cea anterioară, mi-am dat seama că e un portret compus din mai multe piese poetice. versiunea aceasta, după micile modificări aduse, e mai bună.

voi citi mai departe, desigur

poate ar merge altceva decât al doilea \"rău\" în prima strofă. îmi place paradoxul ales, parcă aș fi dorit ca portretul să aibă și alte trăsături, prea cade accent doar pe cele 50 nuanțe de gri, repetat fiind și 50-ul.

Ela

rima involuntară crește - foșnește
și aș găsi sinonime pt: plesni, cârpa, crăpătura

În copilătie, dobândito, în present

te rugăm elaborează un comentariu literar, aplicat și argumentat, la acordarea stelelor, cf. reguli site.

Adrian, te rugăm reargumentează literar evidențierea acestui text, cf. reguli.

mulțumesc amândurora pentru părere. impresiile unui om sau altuia despre un același text sunt diferite, iar un autor nu are decât să le primească așa cum sunt.

Ela

fiind redactorul acestei cărți, de altfel printre cele dintâi cărți redactate în 99, am avut acum o rememorare bună a acelui travaliu care presupunea nu doar o verificare a traducerii fr - rom a romanului, cât îndeosebi a fidelității față de firul semnificațiilor, astfel încât să nu existe vreo deviere de la sensul lui Pascal Bruckner - unul dintre romancierii intriganți și, permisă fie-mi folosirea acestui cuvânt psihanalitic aici - intricanți. eseul de față este scris de pe marginea sferei descriptive, este o invitație la lectură, m-aș fi bucurat să fie pătruns mai în miezul său, chiar să se insiste pe comparația cu celelalte romane ale lui Bruckner, la început prezentată succint. de citit acets roman, desigur. dar vă provoc și la o prezentare a \"Copilului divin\", dacă vă face plăcere, vă pasionează, cu atât mai mult cu cât a fost pus și în scenă la unul din teatrele românești.
(ca editor, v-am corectat cele câteva diacritice care mai lipseau în text)


Ela

subtil