Groapa lui Procust 3

Ei, drăcie... chiar s-a-ntunecat. Și groapa tot nu-l încape pe ’ăl bătrân. Mare om! Și locul ăsta de veci, tot lui i se datorează. Nu apucaseră unul pe aleea scriitorilor – alea se terminaseră încă de prin ’87. Chiar anunțase administrativul de la Uniune, într-o ședință de pomină: „locuri la mare – numai cu adeverință de activitate obștească de la partid; locuri de veci – mai avem doar două... grăbiți-vă, care mai vreți să prindeți la Bellu!”. Nu s-a grăbit. Dar s-a descurcat. Îl știa pe ăla noul de la direcția cimitirelor, l-a ajutat cu un loc pe o alee, imediat lângă Monșerul și Nichita, la doi pași de Eminescu și Caragiale... Au tăiat un tei, au mutat mai încolo stâlpul indicator; s-au descurcat. Altfel n-ar fi putut acum să bage jeep-ul până aici, să lumineze cu farurile. Spectacolul este fabulos.... umbre prin ceață, trosniturile seci ale răngilor în piatră, mortul pe stand by și popa așteptând, parcă resemnat, încheierea cu succes a operațiunii. Scenă de roman, ce mai... Păcat că nici unul dintre impotenții ăștia literari nu-i capabil să dea ceva pe măsură. Ar fi ieșit cu siguranță o pagină de antologie universală! Cu un zgomot lugubru, hurducăind sinistru, coșciugul ajunge, în sfârșit, la destinație. Gata... s-a rezolvat și asta. Moșulicii răsuflă ușurați, mai că ar și aplauda succesul groparilor. Trezit din amorțeală, popa behăie grăbit, apoi aruncă cei doi-trei bulgări de pământ artificial, pregătiți într-o cupă din imitație de cristal de ăștia de la pompele funebre. Luându-și o figură pioasă și adânc îndurerată, urmașul trece , rând pe rând, pe la toți cei care au rezistat până acum. Primește cu aer pătruns condoleanțele și le înmânează, sobru, câte o carte de vizită pe care scrie: GRUPUL DE EDITURI „PASÃREA PHOENIX” . ANGHEL A. TULEA BÂTLAN JR, DIRECTOR & REDACTOR ȘEF. - Vă mulțumesc pentru prezența dumneavoastră aici și pentru sentimentul de solidaritate scriitoricească pe care mi l-ați transmis în aceste momente triste, de grea și ireparabilă pierdere pentru cultura noastră națională. Vă asigur că voi continua neabătut linia celui care a fost părintele meu.... chiar al nostru, al tuturor oamenilor de cultură și de bine al acestei țări binecuvântate de Dumnezeu. Acum, gata. Odihnească-se în pace, căci sigur o merită. Noi ne vedem la parastasul de 40 de zile. Până atunci, scriți, băieți! Viața merge înainte. (Sfarsit)