santeria

Adrian \"căderile\" au și ele rostul lor. Uneori chiar dovedesc ceva. http://www.youtube.com/watch?v=GUTb_4U2H-Q Dar tu stai la etajul 10, ai oarece rețineri să sari cu mîța în brațe.

Foarte bun text in opinia mea. Un text pe care mi-e ciuda ca nu l-am scris eu. Finalul face toti banii.

Adrian, te rugăm reargumentează literar evidențierea acestui text, cf. reguli.

mi-a placut mult textul dvs. si asemeni dnului Pal conchid ca finalul face toti banii. ce am retinut:
\"îmi port sentimentele la vedere cum își poartă un indian penele înfipte în păr.\"
\"nu există milă doar jucăriile stricate ale memoriei colective\"
\"penele mele zboară în vînt le-a luat curentul . păcat erau colorate și vii.\"
\"mă îneacă tristețea o înec și eu pe ea sîntem doi înecați într-un singur trup\"

text bun, eclipsant, trăiri-sentimente-imagini și un final deosebit
2doi înecați într-un singur trup\"

emilian, mă bucur că am ieșit din tipare și că ai apreciat demersul meu liric. Aseară discutam pe messenger cu cineva și m-am supărat puțin, doar puțin. Așa că am scris poezia asta direct în fereastră și i-am dat drumul. Se pare că latinii \"indignatio facit versus\" (am văzut și varianta \"facit indignatio versum\") au avut dreptate, poezia se scrie la supărare, la emoție, nu trebuie să fii prea lucid în momentul creației.
Victor, în general îmi pregătesc finalul, dar uneori iese un fîs, trebuie să recunosc. Nu și de data asta, se pare.
Teodor, onorat de vizită și apreciere

scurtul text e o invitație spre cucerirea sublimului, respectând porunca a șaptea.

o nu, autorul nu preacurvește! dimpotrivă, e de o sinceritate absolută. numai că, de auzit aud cei care au urechi de auzit.

nu sunt partizanul comentariilor justificative. nici acest texte nu sună a justificare. nu sună a pledoarie \"în apărarea\" a ceva sau a cuiva.

e sunetul goarnei sincerității. atât.

Liviu,
am citit cu placere. acest text e un poem Mare. discurs, mesaj, mijloace. felicitari!
n.b. sa mai terminam cu justificarile de plan si contabilitate. e doar un site de pohezie!...

cu prietenie,

Petruț, trecerea ta și semnul lăsat de tine mă onorează. Eu sînt subiectiv cînd e vorba de textele mele, sînt conștient că am destule inegalități (ca să nu le spun chiftele), dar acesta chiar mă bucur că îl consideri bun, e scris dintr-o suflare, sînt atașat de el mai mult.

Imi place la culme comparatia din primul rand! Poezia e una la care in mod sigur revii. E \"curent\"? Nu cred!

iubirea de sine generează iubirea de aproapele, altfel sentimentul trece in faza disimulărilor;
*
prea multa iubire poate trece în ură, nimic nu mă împiedică să atest memoria colectivă dacă aceasta mă inculde cu toate resentimentele față de trecutul apropiat;
*
culorile vii sunt pline de luminozitate, nimic nu împiedică schimbarea vieții în moarte în afară de viața însăși;

apreceri,
amalia

Silvia, păi sigur că revii. Chiar și eu am revenit, la un moment dat am vrut s-o modific, pe urmă am realizat că aș fi greșit. Onorat.
Amalia, ai citit în cheia corectă. Iar comentariul tău este el însuși un poem. Am să-l păstrez, dacă-mi permiți.

Eu din tot textul, am auyit tristetea. Sufletul din suflet.

Tristețea... Oh, da, tristețea...E bine că ai auzit-o, Oana, înseamnă că ai o sensibilitate aparte. Eu doar o simt undeva zbîrnîind ca aripile de bondar. Onorat de vizită