Întunecare

până atunci
ooo, Tu, Stăpâne al meu
lasă-mă să-ți fiu vesnic
recunoscator
că nu m-ai lăsat să mor
de foame si frig
lasă-mă să-ți ling mainile!
tocmai am citit un text cu un mesaj foarte interesant si am simtit nevoia sa sugerez continuari (evident, cu stangaciile celui ce nu stie sa scrie...)

1.curand din mine va ramana (...) doar intuneric rece.
2. curand amarul (...) din mine il voi umple cu intuneric rece

concluzie logica: !curand amarul din mine il voi umple cu ce va ramane din mine!, ceea ce se apropie de non-sens.
ideea e ca eu nu vad aici decat betie de cuvinte, din pacate. autorul incearca un fel de simbolism probabil, dar sinesteziile nu prea ies asa cum trebuie, ci dau o senzatie de preaplin, in sensul ca tot gasesc intuneric, negru, frig, rece, degerati (!in iarna! si nicidecum vara in frigider, adauga autorul ca sa nu intelegem gresit cumva)cenusa amara, amarul gol etc.

p.s. eu nu vad decat redundanta, scapri tehnice si nici macar mesaj. dar poate imi trebuie mie ochelari.

Doamne, ce-ți făcu viața asta de scrisăși \"Întunecarea\" de mai sus?
Îți admir curajul de a scrie în modul acesta, franc, fără înflorituri!
mă ia cu fiori atâta întuneric rece si nu știu de ce îmi place starea asta!
\"Mă voi hrăni doar cu piroane /Din mâinile răstigniților\". Să înțeleg
că adevărații poeți sunt, puțin, masochiști?
Nu pot decât să te felicit pentru \"Întunecarea\" ta.
Noroc bun și...la mai mare

te rugăm elaborează un comentariu literar, aplicat și argumentat, la acordarea stelelor, cf. reguli site.

Remarc apetența către părțile negative, întunecate, abisale dinlăuntrul nostru, ca și cum ai lăsat “fiara” din tine să se exprime, însă cu mijloacele poetice ale intelectului tău.
O poezie incandescentă, prin venele căreia curge “cenușa amară”, ce se hrănește cu “toți câinii degerați”.
Poemul se naște, crește și se multiplică în grotesc, ce-și deschide rănile purulente pentru a le umple cu leșuri de păsări.
Viziunea imundă și macabră este exprimată într-un stil care îmi place.

Da, ai dreptate. Și e bine că măcar din cînd în cînd ni se atrage atenția! Recunosc, uneori reacționz prea emotiv la anumite poezii și-mi scapă aspectul analitic - mai precis, îmi scapă limbajul critico-literar.
Cu prietenie - dacă-mi dai voie! - Nic Pop