Phoenix într-un ev crud

Firește, ultimul vers îmi repugnă. Poate doar pentru că mi se pare inadecvat, voit forțat, față de curgerea, (abruptă și ea, ce-i drept, a versurilor de mai sus). Cred că e o „neînțelegere” între primele două versuri:
„Am în mine sângele acesta / care nu vrea să se liniștească”: or, nu e posibil ca ceea ce „e împuțit” în ultimul vers să nu-și poată afla loc în primele, reieșind din legile biologice care ne spun că tot ce e împuțit e... baltă, nesimțire, hoit... Pe scurt ceva nesimțit! Înțeleg, miza aici se pune pe paradox. Dar paradoxul, părerea mea, nu ține!

Dumnezeule, dar restul poemului îmi place Foarte mult!

Aprecieri!

\"imputit\" e pur si simplu parerea mea despre...ce naiba fac? imi explic textele? oricum asta e...ce m-a amuzat intotdeauna de cand scriu aici au fost interpretarile celor care si-au expus cate o parere despre textele mele...toata lumea se apropie de adevar...insa foarte putin :)...imi cer scuze pentru forma comentariului, dar nu puteam sa folosesc \"tz\", \"sh\" si dintr-un motiv care imi scapa, nu pot folosi caractere romanesti

cu totul alt limbaj aici, fata de textul precedent, de unde rezulta si inconsecventa unei voci suficient delimitate, individualizate. personal, gust mai degraba un asemenea discurs.
as schimba totusi !a-și crește alta! (suna naspa si incredibil, efectul de unul comic si nu cred ca asta s doreste). cred ca nici ludicul nu e suportat asa usor peste gravitatea discursiva din primele versuri. ma refer la mica glumitza !sangele imi ise prin pori! si mie !se reproseaza ca nu fac decat mizerie!, care e o glumitza ieftina si mai are si darul de a anula gravitatea sangelui care iese prin pori.