Ela Victoria Luca

Lucien, permite-mi sa te invidierz frumos pentru cit de esentializat creezi uneori versurile.

\"voluptatea de ieri
sublimată într-un balet greoi al cuvintelor
se transformă tiptil...
liniște
aici bate o inimă
atent îndoielnică\"

Daca tu complici simplitatea, inseamna ca eu devin maiastra in simplificarea complicatiilor, complicindu-le.

Tare fain, revin curioasa mai departe,
Ela

Paule, eu pot fi subiectiva in acest comentariu fiindca metaforizarea cuvintelor in forma cailor vii-ucise-scrise-nescrise mi-a urmarit gindul de mic copil si cindva imi inchipuiam ca toaate nerostitele noastre cuvinte sunt doar cai adormiti sau inca nenascuti.
Indeosebi mi-a placut prin forta reverberatiei interioare ce o terzeste urmatorul tablou:

Să le scriem,
gândesc eu,
să le ucidem,
șoptesc eu.
Tu le țesali dându-le drumul în lume,
ele se duc
chemându-se unul pe altul pe nume.

Admiratia mea sincera pentru un poem desavirsit.

Drag, Ela

Adina, in citeva cuvinte am incercat sa astern esente. Atit. Apele noastre trasnparente, suflete hoinare, suflete asternute. Multmesc mult pentru cum ai privit in ele.

Pavel, multam, astept varianta germana pe o adresa personala, fiindca mi-ar placea sa vad si melosul german. Si desigur apele transparente sunt ale Marii. Te astept cu drag, ja?

Virgil, eternitatea la care m-am gindit eu pare ca se aseamana cu cea pe care am simtit-o cindva intr-o abatie de pe linga Jumiege. Insa voi trece poate prin Galati, ca sa stiu cum e acolo eternitatea. \"S-a nascut la sat\"... spunea altcineva, un Altul. Alteritatea... Ma incinta trecerea ta prin apele mele, te mai astept cind doresti.

Drag voua, Ela

Tacerile cuprinse in cuvinte sunt atit de calme azi, incit ma bucura orice descifrare a lor de catre sufletele bine cititoare. Multam fain pentru apropierea ta.

Drag, Ela

Sorana, eu am scris dupa un astfel de vid unui Sor...
Tu scrii cu tragism, departe de dramatic.
\"Luptă abstractă cu vidul...
Totul
Păcat(UL).\"
Desfa pacatul, Sorana. Vei intelege ca vidul nu e vid, e doar un gol, si se va umple. Omul nu isi poate trai vidul, nu si+l poate reprezenta, inchipui, imagina, simti. Vidul nu este golul. In noi ramin goluri. la sfârșit vom intra într-o stare de vid...
Ești viață, Sorana, de aceea îți poți urla durerea, sfâșierea. Altfel... nu pot spune, nu pot scrie aici ce însemna altfel.
Cineva, of nu imi amintesc aici, scria aici cu un absurd umor... \"Moare ar muri daca s-ar sinucide...\" Am ppus ghilimelele, nu era chiar asa versul, insa asta era ideea lui.
Sorana, insoreste-te, ești vie și își suntem vii. Prietenii tăi. Cu luminile și umbrele lor. Doar ne vezi, ne recunoști, ne scrii.. Și noi ție.
Drag,
Ela

Eugenule, nu pot spune aici decit primul motto pe care l-am scris atunci când am venit în prima zi pe site (foarte curând, de altfel, și tot datorită unei acum \"fantome\" a unei iubiri): nu cauți decât ceea ce deja ai găsit cândva.
Să ne rămâi, cu toții avem \"fantome în cameră\", altfel nu am mai agoniza atât...

Drag, Ela

Măi surată, dragă fată,
orice stare e duală,
de nu știi să o vezi toată
cazi cu totul în cea oală!

Mihai, eu iti multumesc fiindca ai stiut sa vezi dincolo de umbra umbrei, in mine. te astept si cind ies din umbre.
Drag, Ela

Bogdan, imaginea aceasta zugravita de tine despre felul in care mi-as pierde prin prezenta poezie (de altfel inscrisa la concurs si situata la mijlocul \"clasamentului - si al publicului, si al juriului)comentatorii fideli... ma mira. \"Carierismul\" nu ma caracterizeaza oricum, iar in fidelitatea anumitor oameni chiar cred. Multam pentru trecere si... sa ne auzim cu bine...

Poezia in vers alb se scrie de mult vreme, se va scrie, nu doar aici, stii tu bine. Interesant ca ai vazut viziunea unei alte geneze... da, este un sens. Eseu? Ce-ar fi sa incerc in alta zi si asta? Ma bate demul gindul. Dar inca mai unul in lucru. Multam, Luciene, pentru ca ai apreciat viziunea.

Bianca, textul tau apare de trei ori, si noi iti scriem pare-se comm in toate cele trei. :)) Ne cauti peste tot? :))
Danuca ti-a scris pe alta din cele trei... Sper ca am facut bine semnalind.
Drag,Ela

Dodu, sunt atitea bolboroseli ici-colo, sute mai, asa ca mi-am permis si eu. Nu mai zic de infantilisme, plina lumea. Dar cehstia aia cu ghilotina, e special pusa acolo si cine stie cunoaste. Iar la final, fireste ca nu ai cum sa intelegi. Putin sunt cei care. Oricum, bine ca exista si pareri de felul asta care sa umple pagina de comentarii. Si, oricum, poezia asta a inspirat pe cineva sa scrie o vizuala care deja e instelata. Macar la atita vad ca foloseste si bolboroseala mea, ii inspira pe unii la creatie, pe altii la aberatie. Mersi. Pentru amindoua.

Elia, aceasta femeie acum ride si ea, copilareste as spune ca infantil inseamna altceva, am ris in hohote adineauri si o sa mai rid desigur. Nu la ce mi-ai scris tu, caci evident e ceva acolo ce ai surprins clar, fiindca poezia asta e atit de transparenta incit orice barbat aici ar intelege si s-ar recunoaste. Adica nu orice. Acela din final greu sa apara. :))
Si apoi, ma asteptam la fel si fel de cuvinte...
In word, desigur. :))


Lory, eu sunt darnica de felul meu si Elia-d stie :)), dar misterele mele nu apar aici niciodata, sunt tare zgircita cu ele. Aici este un text pentru citeva nuante de barbati, nu ai mei, desigur, ci aceia care stiu ca sunt si fi-vor. Si apoi, chiar merita sa scriem despre barbati. Barbatul. Esenta lui. Chiar merita. Parerea mea, buna, rea, proasta. Asta este. M-am hotarit sa scriu. :) Si sensibila oi fi, dar si nu. :)) Multam Lory si sa ne lasam in scrieri cu acea respirare a cuvintelor si acel cint al lor.

Drag, Ela

Jucausa scriere despre fericire. Bine ai venit!
Adaos, mai mult decit un comentariu.
Fericirea nu ti-o poate preda nimeni, nu te poate invata nimeni sa traiesti ceea ce ai de trait.
Fericirea nu are reguli gramaticale, nici formule matematice, nici schite, nici planuri tri sau bidimensionale, nici algoritmi, nici macar o harta.
Scriitori, filosofi, psi - toti scriu despre fericire. Artisitii o cinta, o picteaza, o sculpteaza, ii fac arhitectura. Preotii o invoca. vesnic. In vesnicie.
Aici, in noi, fiecare are cintul lui de fericire si nefericire.
Sunt in noi. Toate. Dar pentru a le trai, pasul cel mai greu de facut este sa treci dincolo de propriile tale iluzii. Si suferinta, si fericirea pot fi iluzii de cele mai multe ori. Dar e atit de greu sa vezi cu adevarat in tine!

Cu drag,
Dana

\"a dispărut busuiocul speranțe casante pe tarabele goale
spații de vastă absență întorc în clepsidră noapți fumurii
florile mele de Sânziene visând neursitul orogeneză incertă
a cine știe cărui anotimp viitor\"

Te uita la stinga ta e inima busuiocului, pe timpla lui se nasc lumini cautatoare, se face rasaritul asteptare si Sinziana iti este mirare. Te uita cum se lasa o iubire asa de rascolitoare mereu in asteptare. Prinde-te-n focul firorilor din flori si viata iti va fi carare.

Ela

Scrierea ca o \"cămașă\" atunci când nu ai nevoie de mai mult decât maturitate și înțelepciune. \"Desenez cu înverșunare aceleași triunghiuri.\" Mereu intersectate, cuvintele fac din ele un fel de piarmide transparente în care ne închidem unori, ca într-un salon. Aici scriitura se construiește pe etaje de spirit, până pe punctul de a se roti spre alte dimesniuni trăibile. Aici mintea devine nu filtrul, ci pocalul. Cuvintele pot fi uneori numai obicte de trecere a lucrurilor de pretutindeni. În noi.

Desprind de aici un rând la care te rog permite-mi să adaug ceva din versurile mele de acum câteva săptămâni, căci undeva fiecare cernem aceeași sită.
\"Mă eschivez de la alte declarații, fur amintiri dintr-un trecut... taci !\"


pâinea uscată
pe lemnul tău plânge


taci


ciobește-mă-n buza
nopților

(Amforă)



Acum îmbrațișez aceste tăceri.

Drag, Ela

Ori de cite ori se scrie despre timp, ma opresc o lecuta sa cuget si sa simt. Aici tu il vezi asternut, limpede, blind, intr-o usoara linistire. Interesanta forta interioara ai tu, Nikolas.
Mult mi-a placut:
\"Si apoi au alergat in zbor
Sa isi prinda din urma,
Undeva, pe la fereastra,
Pe unde ajunsese, ordinea lor fireasca.\"

Iar au fugit, nalucile! Hai, mai prinde citeva in cuvinte. Sa ne ramina mai mult timp!
Drag, Ela

\"mai dragă mi-ar fi acum mântuirea
tăcerile ghem se răsfiră prin mine
mă strânge în cercuri de foc asfințirea
ce-i încă săpată în pietre-aldine\"
Tu aduci suferinta prin maduva si o inalti prin spirit, auzind si lacrimile nenumarate.
Syril, eu ti-as darui soare, insa nici stelute nu-mi stau in mina pentru a le aseza poeziei tale. Syril, te vazusem in aceasta lumina, ma bucur ca ai aparut, tu, intreaga.
Iqar in final esti maiastra pasare a Domnului.

Cu admiratie si adevar, astazi
Ela

A se citi mai sus: \"Ma bate de mult timp gindul...\"

Firefly, cu bucurie blinda descopar lumina ta aici si imi este limpede ca unele suflete se astern acolo unde le este locul, numai acolo, fie vii, fie duse.
Multam Licurici pentru a ta asezare peste acest simplu poem. Te astept cu drag mai departe.

Drag, Ela

Cind sunt treceri usoare prin versuri cuvintele ce cer a fi scrise in migdale amare. Multumesc mult.
Drag,
Ela

Iulian, multumesc pentru cum pasesti privind discret paradisul acesta creat pentru un doi venind-devenind. Poate ca mersul meu prin iubire este uneori schipatat, alteori ezitant, adesea tandru si lin, pe alocuri cu patima, asa cum cred ca poate fi mersul dintre noi. Ca si primii pasi in viata, si pasii in iubire se invata agale. :)

Drag, Ela