Ela Victoria Luca

Drag este cel mai reyonant cuvint al meu, este cuvintul pe care il simt cel mai inalt si cel mai profund, este ceea ce ma lasa in a cuprinde necuprinsul. E simplu. Si este plin de credinta, de vise, de traire, de sacru, de doruri, de iubiri, de viu. Si niu il pot lasa la intimplare. Primeste-l, asa cum ai primit in suflet poemul acesta. Drag de acasa am intotdeauna.

Ela

Legatura cuvintelor este \"apa\", tu iei esentele din fiece suflu al cuvintului si il respiri, simtindu-l, traindu-l. Sensurile deja capata un Sens prin simpla ta interpretare.
Arominie ar fi inversind strofele, multumesc mult. Cind rostul lucrurilor se reasterne, tu vezi si dincolo de rostiri. Voi tine seama, fiece trecere a ta prin porti neatinse deschide Esenta.
Ma astept sa mai apari, ca pentru a ma descoperi in cuvinte.

Ela

Marii se marire
si se sfatuira
trei flacai surata
la o-nalta poarta
cica de iubire
ori de ratacire
de ma uit usor
e un dormitor
rasfatat in doruri
si adinci amoruri
trei se-nlantuira
barbati dantuira
Domnul ii rasfira
mintile pocnira
Costi si Florin
il bodoganeau
iara Imparatul
le cinta oftatul
bunul curcubeu
ametit de lacrimi
\"beu beu beu\"
oamenii de patimi
cei trei flacaiandrii
marile strabat
trei mici copilandrii
pierduti printr-un sat
adunati in tihna
cauta odihna
dar in dormitoare
este zarva mare
pentru doar o floare
Marii se marira
si se sfatuira
cui sa lase floarea
sa n-o ia salvarea
si-o lasara-n vie
ca nu e pustie

Bodoganele, azi am contrat 3 in 1. Eu nu ti-am lasat inca posibilitatea asta, dar ma gindesc eu cum fac. Desi la Petru si Pavel ai fi putut servi acealasi meniu altfel. :)))))

Ela

Mulțam Ioane drag, cuvintele azi, ieri, sunt luminari aprinse. oamenii frumosi ne ramin aici, acolo, ei sunt.
azi asculta pe mare.
drag,
ela

Trenul de 3 fara 20 are, fireste, si ora lui de intoarcere. Poate ca tu te temi să te întorci. \"Cățelul\" te-a făcut să simți mai blând Bucureștiul, însă nu știi dacă ori de câte ori te întorci într-un loc îl vei regăsi la fel de blând.

Drag,
Ela
(te asigur că trenul Constanta-Bucuresti exista :)) )

Nu bati tu cimpii asa usor, Bursucel! Probe poti face cind doresti, stiu bine. Si desigur vei face si reprezentari. Sau file de poveste.
Drag,
Ela

Alma, ea mereu este cea care da sens luminii ce, desi apune, rasare intr-un ceas de viata, acolo cind si mai ales unde soarele deja nu mai cunoaste dimineti, caci timpul isi dilueaza omeneasca-i trecere. Fireste ca alaturarile cer si cuvinte mai aproape de spirit, ceea ce autoarea, avind \"apele in mainile\" noastre acum, stie sa le indrepte spre locul in care picura frumosul.
Deosebit mi-a placut \"ea mereu lasa vorbelor noastre pietre de vara\"...

As dori sa fac o singura completare: fotografia este realizata la rugamintea si ideea mea de catre un bun amic, este un apus intr-o vale cuprinsa intre mare si pamint si cer, si as dori sa le multumesc amicilor mei pentru acest dar frumos (ca si pentru celelalte zeci de fotografii) care, prelucrat de autoarea poeziei, se deschide acum noua in \"vizuala\" soarelui dus.

Drag, Ela

Elia,
Cum de ma simti tu, chiar si asa, colindind printre fraises et cerises, jucindu-ma cu fotografiile incecind sa prind cind arsita, cind norii. Immm, ce strofa frumoasa mi-ai alaturat, aproape ca imi vine sa o fur! \"Cires sublim\"... Multam fata draga.

Razvan
Bun regasit, printre culori, ecouri, parfumuri de iubire si dor mereu va tresari intrebarea tresarinda in suflet: este ea dragostea oare adevar sau iluzie? Minciuna este si ea o alta iluzionare,d esigur. Multumesc pentru privirea in adincuri. Te astept cu drag mai departe.

Drag voua, Ela

Suntem prinsi in cuvinte si fara ele raspiram mai greu, vorbim mult mai putin, gindim poate mai bine (oare?), vad ca suntem multi framintati de cuvinte in ultimele zile, bagatele sau nu, iscusite sau ba, cert este ca ceva se schimba in noi: fie ne dorim tacerile calme, fie ne dorim altfel de cuvinte, fie pur si simplu asa ne-au prins ele in hora pe noi, citiva, care le-am asternut in poezii cu titluri asemanatoare.
Mi-a palcut imaginea din copilaria de pe linga casa bunicilor de la tara:
\"copiii trimit bărci de hârtie
spre destinații necunoscute
pe jgheabul din care se adapă vitele\"

Mi se facu un dor de nespus!

Drag, Ela

Tu curaj ai cu balena?
De te-nghite vei vedea
Ca nu vei mai fi aievea
Din Ion iesi-va Iona...

Dup-un an ce va fi fost
Intreba-vei si pe post
de nu vor schimba finalul
Heloise pierdut-a valul...

Si prin gari, si prin oras
merge vorba-n toata tara
Luind exemplul dintr-o doara
Ca renunti la Papu... (Ei,) As!

\"“Normali” – mă tot întrebi ce cred eu că înseamnă.
Normali sînt aceia a căror anormalitate nu se vede cu ochiul liber.
Normali sînt cei pe care îi privesc pe geam deschizîndu-și umbrelele în dimineața asta care pe mine nu mă duce nicăieri.
Și-acum poftește de mă închide la furioși!\"

si

\"Pe mine cine m-a întrebat dacă accept să moară?…
Nici un om, nici un altul, nu poate să-mi umple golul ăsta. Îmi pare rău pentru H.; el se străduiește, își dă silința, însă nu a înțeles că, pe lîngă că eu nu i-o pot cere, nimeni nu se poate substitui altcuiva. Ce stupid!
Albastrul pătrunde sub linia de la covor în dungi strîmbe. Ocolesc. Pragul-șarpe, covorul-hartă, omul-iepure, căldura-lipici. Litera-durere.\"

Ar mai fi, ar tot fi. Laura, și această continuare mă convinge, ca și \"scriitoraș\" și redactor-editor (nu aici), să te susțin mai departe în ale cărții. Nu numai că a continua cu aceeași inspirație ar fi un succes, ci te-ar face să te cuprinzi întreagă în tine însăți. Daca dorești, caută pe pag mea adresa și vom comunica pe mai departe.
Felicitări, draga Elina!
(de vrei sa continui aici, de vrei să te oprești aici, de vrei să te scrii mai departe în jurnal... merită să reflectezi cu deschidere către tine și ceilalți)

Drag,
Ela

Tego, citisem \"clipa\" ta și nu am putut scrie un cuvânt. Citesc acum povața ta și desprind ce mă tulbură profund:
\"tamplareste imi sculptez schelet atrofiat de neputinte
imi cern sori albastriti si plansi de nelumina\"
\"eu caut furtuni sa calauzesc rauri pe zbor de ceruri

Aș putea să mă plec până-n pământurile pământurilor și tot nu aș reuși să găsesc cuvintele Cuvântului, așa cum tu le învii aici.

Povața mea, la care astă seară mă gândeam (tot unui copil): \"Copile, ia soarele și-nchide-l în tine. Lumea are deja eclipsă de suflet.\"

Permite-mi să te citesc înapoi, prin cele ce ai scris înainte.
Drag,
Ela

Miruna, multumesc pentr cum ti-am scos sufletul cu lipsa semnelor pe care ar trebui sa le reinventez :). Intrebarile copilului curg asa cum sunt puse uneori, ca si rugamintile lui, poate doar mina adultului care a uitat sa se lase in suflet uneori si este minat de recea si tehnica minte vine sa deseneze o poezie pe alocuri schiopatata, asa cum este cind te lovesti incercind sa treci peste o virsta.
Te astept cu drag mai departe, ca un copil din soare.

Drag, Ela

Elena, primele versuri si ultimele sunt Poezie, in sensuri, in expresie, in constructie, in reverberare poetica. Tare mult mi-a placut si tare frumos ar fi atins desavirsirea fara strofa a doua..
Indeosebi remarc:
Nu-i ușor să locuiești într-o inimă
Și să rămâi pământean!
Iar fotografia atasata este in bun tandem cu versurile.
Felicitari.
Drag, Ela

Sunt citeva versuri la sfirsitul poemul tau ce se traieste intens si in crescendo, citeva versuri care ma amutesc si imi dau sentimentul ca niciodata omul nu a fost inaintea vremurilor altceva decit stea sau piatra, si niciodata cuvintele lui nu au fost altceva decit lumina sau apa.

\"fost odată...
știi stelele erau de piatră
iar oamenii fosile
și dragostea improvizată
într-un spectacol
la teatrul umbrelor din oase\"

Frumos cum numai intr-o abatie se poate intilni. Prinde o stea azurie in coltul privirii pentru acetse versuri.

Drag, Ela

Un miey de culoare, un miey de gind, un miey de viata, un miey din tot ce poate fi numit aici pe pamint.
Multumesc mult, acum e ceasul al doisprezecelea trecute un pic. :) numai târziu rămân singură.

Multam si ma bucur ca ai batut la fereastra abatiei. :)

Drag, Ela

Potiune de suflet, decanatare de materii, spirit vindecator, viu, zburind spre esente de el atins... Poemul tau are o puritate a cuvintelor de parca le-ai strecura prin lumini, Ioana draga.
Tare intens le-am auzit in mine...
Multumesc pentru acest fel de-a fi de-a tine

Drag, Ela

în fiecare miercuri mă îmbrac în violet așa cum mi-ai spus
mă închid în culorea lui sfântă
ca într-o mănăstire
postesc de cuvintele ce au carnea roșie

Timpul versului tău nu se închide, se transformă într-o elipsă poetică ce mă lasă admirând un ritm interior ce se derulează \"repede înainte înapoi\"...
Ioană dragă, ce violet cer te plânge în poem...

Frumos.

Drag,
Ela

Ei, da, Hose. M-ai uimit, m-ai uluit. Am citit și am recitit. Bine realizat. Chiar mi-ar fi plăcut să fie scenariu, nu poezie. S-ar fi potrivit grozav. Pentru pudici va fi greu, pentru intelectuali un exercițiu, pentru sufletiști o leziune, pentru intelepti o tacere, pentru ironici un zimbet, pentru artisti o provocare... totul este aici pentru fiecare.
Pentru asta te apreciez. Ce-ar fi fost sa fi fost scenariu?
Ai regizat bine totul! Și iată că ai și stele. De cinema? Nu, de Mi\'raj. :)) Cu sau fără mir\'are.

Ela, cu zâmbet și tac

\"ci una a iubirii pentru sufletul ce isi termina cantecul intr-un timp incognito. Ceasul de pe perete, taramul nimanui, Atlantida - toate metafore de o finete proprie tie, pentru a numi neasteptatul asteptat sau asteptatul neasteptat.\" - A-din-a, aceste întâmplări fost-au ele trăite într-un fel anume ce nu poate fi rostit. Acum, dacă tot ai venit, mergi, mergi mai departe, tălmaciule neostenit. Fii sigură că eu voi anunța totul, cumva. :))

Drag,
Ela