Chipurile

între muchii de iubiri discrete chipul tau, incet curgator intr-un taram al nimanui, mai ascunde si azi, intr-un colt, nostalgia rasaritului...
Ca de obicei m-am jucat cu versurile tale, ca un copil rasfatat :))

Bogdanule, te-ai prins tu ca in ceasurile vietii incap mai ales rasfaturi intre sferturi de secunde fara un sfert. :)) Multam, mai vino, mai vino, mai joaca-te.
Drag,
Ela

Despre \'timpul la pachet\' s-a mai scris și nici nu sună tocmai frumos. Dar mi-a plăcut mult cum ai zis: \"că aș putea muri fără să te anunț\". Și, în general, poemul are o vibrație aparte, comparativ cu alte poeme ale tale. Nu știu de ce însă te pierzi spre final, în versuri din ce în ce mai scurte, parcă scrise în șoaptă până ce vocea se subțiază de tot. Cum ar fi altfel?

Alma, mulșam, da, nu am știut că s-a mai scris despre timpul la pachet, asa l-am simtit eu in mine, asa simt cind imi pleaca oamenii, cu bagaje cu tot. de aceea ma pierd fara glas la final... Altfel, da, stiu cum ar fi fost. Vei vedea mai departe. Multumesc pentru că ai simțit vibratia. E aparte, si oamenii mei departe.
Drag,
Ela

... chipurile privind în cioburi simțeai cum se profilează în ritualuri ciudate picioarele transparente ale cuvintelor acolo, stând de mână cu ochii lui albaștri mai scufundați decât Atlantida ... chipurile nerăbdarea îmbrăca lunei culoarea palidă până unde se sfârșesc coastele, dizolva degetele celeilalte mâini, anotimpurile treceau rotunjindu-se sub cupole ... te auzeam în stranii mecanisme de orologii chemându-l pe numele mic și am știut că intrarea în labirint îți dă o senzație de foame pierdută până la urmă într-o livadă de corcoduși \"între muchii / de iubiri
discrete\" ... la bună citire :)

Andor, de cîte ori vad numele tau imi vine sa fug la choclaterie si sa imi iau delicioasa ciocolata Anidor, \"saveur d\'amande\". Si atit de savuros mi+ai scris acest comm incit ma faci sa rescriu poezia! or, eu nu am acest obicei, ci am un altul mai omenesc: voi scrie alta mai slefuita si mai savuroasa. ce zici? Vii și la ea, să-i lași aromă?

Drag,
Ela

Ela, am avut deseori senzatia ca, in absenta noastra, chipul si viata persoanei iubite nu traieste, ci toata povestea incremeneste intr-o secunda de abanos. Si totusi nu-i asta realitatea si, mai ales in absenta lui sau a ei, am putea muri fara sa anuntam. Cea mai mare teama.
fiori imi trec inca o data cand vad pe unde iti merg tie gandurile, scrierile...
PS imi place si celalalt sens al cuvantului \"chipurile\" in acest context, totul, after all, nu-i decat inchipuirea noastra. dincolo de noi, lucrurile ne scapa de sub control si s-ar putea sa se petreaca dupa alte reguli...
Drag, Bianca

Pe lângă secundele fără sferturi și ceasuri căzute în colț, sufletul îmi cade pe aceste \"chipurile\", imagini surprinse preț de o clipă, ca o părere, nisip scurs \"între muchii/ de iubiri/ discrete\".

bianca dalbă, \"chipurile\" poate fi luat în toate chipurile... pe chipuri, de tooot felul. Fiecare alege. știi cum ar fi să se poată muri fără anunțare? Eu știu. Și nu-ți poți închipui... fără nici un chip!
Te aștept mai departe, când jocul vieții continuă. Și al iubirii de chipuri. Prezente, absente... între prezențe și absențe...

Drag,
Ela

Miruna, și aici își văd chipul! Mulțumesc. Iubiri discrete mă fac să-mi închipui că nemurirea este la un pas de mine. Sau de ele. Hai la soare!

Drag,
Ela

Ela! Intre muchii de iubire discret stau iubirile adevarate!

Vali, voi incerca sa ii spun asta ceasului din mine, dar nu garantez ca va auzi. Eu ador clepsidrele, de aceea ceasul e suparat si inlemnit in abanos.

Drag,
Ela

ai scris frumos ela , frumos , tare frumos te arati tu aici cu muchiile toate , cu iubirile toate in ceasuri multe , in chipuri multe , ai scris frumos ela , atat am sa-ti zic
cu drag mare ,studiind ba un ceaslov ba cate o Odisee,

eu ,piticutul

Nu e un text abscons, are o logica internă proprie, a timpului implacabil, capabil să ajungă la esența umană rapid și eficient „chipurile tu îmi bați minutele-n tâmplă/ca un ceas înlemnit într-un abanos”, „eu să caut să nu mai aștept/fără secundele tale încet curgătoare”, „ceasul de pe perete/căzut într-un colț/uitat de demult/între muchii/de iubiri/discrete”.
Doar noi, oamenii ne impunem tot mai mult o minuțiozitate, o precizie abundând în detalii, nu tocmai fericite, uneori, o încetineală subversivă în a ne apropia de celalalt.
Nu e o tema nouă, dar adâncim prin omisiune, golurile si sentimentele inutilității.
Nu există sentimente aseptice. Cum nu există nici apropieri inodore, incolore, insipide. Timpul modelează această insecuritate. Chiar pe chipurile noastre.

Splendidă descifrare, Rotarule. Mai rămăsese și moartea neanunțată și... m-ai fi amuțit deplin de admirație. Eu acum ți-aș oferi o steluță aurie pentru interpretare. Mulțumsc mult, drag,
Ela

In fiecare zi o poezie excelenta. Nici nu stiu ce sa mai zic. Apropos, mie-mi place ca poeziile se termina cu versuri din ce in ce mai scurte, le da o aroma aparte.

am ajuns prea tarziu si nu imi pot incerca descifrarea. ei! :)) plecaciune catre domnul Rotaru si tie Ela, admiratie pentru \"neosteneala\" de azi. eu sunt sigura ca acel \"chipurile\" l-ai folosit cu un scop dupa cum te stiu, tocmai pentru semnificatia lui omonimica. hai sa \"descos\" eu moartea neanuntata de care vorbesti, ca sa terminam rotundul.
\"ce spaimă în tine
că as putea muri fără să te anunt\" - este teama, nu a neintelegerii a perisabilitatii, ci una a iubirii pentru sufletul ce isi termina cantecul intr-un timp incognito. Ceasul de pe perete, taramul nimanui, Atlantida - toate metafore de o finete proprie tie, pentru a numi neasteptatul asteptat sau asteptatul neasteptat.

\"ci una a iubirii pentru sufletul ce isi termina cantecul intr-un timp incognito. Ceasul de pe perete, taramul nimanui, Atlantida - toate metafore de o finete proprie tie, pentru a numi neasteptatul asteptat sau asteptatul neasteptat.\" - A-din-a, aceste întâmplări fost-au ele trăite într-un fel anume ce nu poate fi rostit. Acum, dacă tot ai venit, mergi, mergi mai departe, tălmaciule neostenit. Fii sigură că eu voi anunța totul, cumva. :))

Drag,
Ela