Când cuvintele dispar

Cred că am mai citit una din bagatelele tale și m-a încîntat la fel ca asta. Gustul meu este mai aproape de expresia neforțată, care pare să dea cuvîntul acestei lumi care nu trebuie decît evocată. Cuvintele tale sînt doar o chemare la \'ascultare\', ne așează în contemplare, în reverie. Mediază ceva de dincolo de text, oficiază doar un ritual de reîntoarcere la acele timpuri sacre ale uimirii.

și gustul meu e aproape de simplitate, de lipsa cuvintelor care pot strica, de aglomerări inutile și de emulație. mulțam de trecere și de semn. ne citim.

cu bine,

Suntem prinsi in cuvinte si fara ele raspiram mai greu, vorbim mult mai putin, gindim poate mai bine (oare?), vad ca suntem multi framintati de cuvinte in ultimele zile, bagatele sau nu, iscusite sau ba, cert este ca ceva se schimba in noi: fie ne dorim tacerile calme, fie ne dorim altfel de cuvinte, fie pur si simplu asa ne-au prins ele in hora pe noi, citiva, care le-am asternut in poezii cu titluri asemanatoare.
Mi-a palcut imaginea din copilaria de pe linga casa bunicilor de la tara:
\"copiii trimit bărci de hârtie
spre destinații necunoscute
pe jgheabul din care se adapă vitele\"

Mi se facu un dor de nespus!

Drag, Ela

cred că e în firea nostră acest dute-vino prin țara cuvintelor. ca în dragoste, ne mai distanțăm ca să apreciem mai bine ce avem. cât despre imagini, sunt un împătimit al simplătăților; sper să nu pic în simplism! mulțumesc de semn!

cu bine,

tablou si poezie...
ce-ti poti dori mai mult atunci cand deschizi o fila?
prima parte, a tabloului, mi-a adus aminte de campul plin de sulfina al copilariei mele si de soldatelul de plumb care a fost si el trimis in \"misiune\" intr-o barca de hartie:)

apoi, in urmatoarea strofa,aici unde incepe poezia, intelepciunea e la ea acasa:)
ssttt - atat, am doar o singura gura si doi ochi - ca sa citesc mai mult:)

Lizush

uf uf. non-poezie (iar ma faci sa tot inventez termeni) dar daca necuvinte pot fi folosite ptr o poezie, atunci o anti/poezie foloseste cu siguranta cuvinte.:)
o poezie care se rupe in doua strofe perfecte. o expunere ce transcede cotidianul prin expunerea mimata a sensului. apoi mostra de intelepciune finala (care per se as considera/o ludica) adanceste o teorie originala a realitatii.
placut lucian

poema ce ma pune pe ganduri...

imagini plasate metodic, una dupa alta, prin fata cititorului, caruia nu ii mai ramane decat sa contemple spectacolul cu diapozitive...

ma-nclin. frumos!

drag, DeSpOt.

de data asta mă înclin eu în fața comentariilor voastre, ați spus vorbe tare frumoase despre textulețul meu. vă mulțumesc și vă mai aștept!

cu bine,

As inversa putin:
\"pe jgheabul din care se adapă vitele
copiii trimit bărci de hârtie
spre destinații necunoscute\"
In rest, fara cuvinte. Au disparut:)

ma gandesc, suna bine cum spui, mulțam de semn!