În miezul nopților

mi-au plăcut mult construcțiile așezărilor \"între\":
\"între răsăritul meu
și apusul stelelor
își amintesc copiii
împărțirea la doi\";
\"între apusul tatălui
și dezordinea lumii\"
e bine (?) că numai târziu rămâi singură, unii sunt singuri tot timpul. plăcută și acea lucrare grafică (pastel, aquaforte?).

drag,
Iulian

nu stiam de ce ma doare sub inima
o coasta indrazneata mi s-a frant,
si-mi bate mereu in suflet s-o primesc
am privit-o intr-o dezordine totala
tocmai cand imi luam pranzul totemic -
costita afumata cu fasole,
muscand si sfarsind ultimul miez de paine.

intre pranzul meu
si cina altora
e o diferenta de vreo 2000 de calorii
si impart in doua mesele...

numai tarziu, in noaptea solitara nu mananc

cu toate astea, imi mai ramane
un os de ros
din costita aia afumata
iar din coasta franta
fac inimioare si patrate
pana se face luna plina

\"și eu îmi fac pătrar
inima\" - frumos gind ai agatat de rama tabloului aici, Ela.
La miez de noapte, cind ratacirile dau tircoale dulci ameteli parfumind camera, tu devii lucida si atunci cind ochii ar trebui sa-ti fie inchisi pentru somn tu te ridici si vezi inchiderea zilei.
Drag,Elia

Iulian, entre-deux terre, entre deux cieux. Intre doua tarimuri, intre doua ceruri. Intre existente. destinul omului. \"Numai tarziu\" are atitea nuante incit nu pot fi asezate intre cuvinte aici. Multam mult pentru cum atingi intelesurile. Sa ne regasim. Nu mai tarziu. :))

Bodoganele, si aici contra!! :)) Nu ma asteptam, zau, sa poti contra poemul asta asa de... cu dus-intors. Dar sa vedem ce lasi aici: un adevarat festin! Nu se poate,vezi sa nu imi maninci sufletul. Nici pe al meu, nici pe al tuturor celor pe care i-ai contrat ad-joc. Sa iti tina obiceiul Tatal din totem!! :)) Eu sunt.. tabu!!!

Elia, eu devin lucida noaptea? Singura. Si ziua intre oameni si intre toate cele... nu sunt? Sau imi fac patrar soarele? :) Multam de felul in care imi vezi inchiderea zilelor.

Drag voua, Ela

interesant.subtile versurile \"intre rasaritul meu/ si apusul stelelor...\" poate ca tocmai atunci nu bate al doisprezecelea ceas.poate ca atunci iti ramane un miez de culoare.

Un miey de culoare, un miey de gind, un miey de viata, un miey din tot ce poate fi numit aici pe pamint.
Multumesc mult, acum e ceasul al doisprezecelea trecute un pic. :) numai târziu rămân singură.

Multam si ma bucur ca ai batut la fereastra abatiei. :)

Drag, Ela

Servus din nou ,Ela!
Ți-am zis că voi reveni și iată,am revenit. Frumoasă poezie, mi-a plăcut toată , așa că mi-e cam greu să spun ce vers m-a emoționat cel mai mult.
\"numai târziu rămân singură\"-depinde de ce singurătate își alege fiecare, însă ,așa cum cred eu că te știu , ar fi vorba de aceea singurătate de care fiecare dintre noi are nevoie din cînd în cînd , pentru a sta de vorbă cu adevaratul el , cu adevărata imagine din oglindă.
Mă voi opri aici.
Te pup ,
Toate cele bune și succes,
Nancy

Fiecare simte un ceva anume, ceva din el si din ceea ce a trait omenesc intre doua felurite existente. Un vers in italice spune acest ceva. care transcende un pic lumescul, care aduce o amintire a unei clipe intre doua lumi, una aici, una in ceruri, o suspendare aproape luminoasa, ce putea sa lase fiinta fie acolo, fie aici. In ceasul al doisprezecelea s-a intimplat sa ramana aici.

Multam pentru cuvinte ascultate, maine voi fi un ceva mai tarziu, insa fi-voi. Si in scriere, si in poezie.

Drag, Ela

un viitor nesigur al copiilor vegheat de tine. neputinta coastei rupte de a intregi trupul te ascunde in coaja pamantului. te temi pentru maine.

copil fara parinte
ravasita viata asteapta
\"între apusul tatălui
și dezordinea lumii\"

Aici e un ceva ce nu are rezonanta decit intre cer si pamint. Tatl apus nu este un tata personal, este un tata al pre-istoriei noastre, care, simbolic, disparind, ne-ar aduce dezordinea lumii. De atunci, mitic, copiii au invatat impartirea la doi, recunsocindu-si Mama, Tatal, lumea. Dea atunci ei, copiii, ramin singuri numai tirziu, adica in moarte. Acolo, in Inalturi, ca si in fotografie, vegheza insa Minunea. Si aceasta a fost povestea. Multam pentru popas, eu de maine am uitat sa ma tem, si de ieri. Azi se traieste intens. :)

Drag, Ela

pranzul totemic al fiilor- ai citit ce zicea Eliade de ideea asta? mie oricum mi se pare cam morbida iar lui i se parea gresita.De altfel, contrazicee opinia crestina, care mi se pare mult mai plauzibila.

Eliade, fireste am citit. Și nu am dorit decât așternerea. Nu neapărat contradicțiile. Și creștini suntem. Mulțam pentru că ai intuit cum citesc din mai multe perspective și le îmbin. Atât cât se poate. Te aștept și mai departe.

Ela