Locul din inimă

Adevarat, Elena,
\"Nu-i ușor să locuiești într-o inimă
Și să rămâi pământean!\"...:)

Splendida imagine!

a doua strofa mi se pare usor desprinsa de celelalte. de ce doar 14 caractere?

superba ilustratia, acum am vazut inima :)

Elena, primele versuri si ultimele sunt Poezie, in sensuri, in expresie, in constructie, in reverberare poetica. Tare mult mi-a placut si tare frumos ar fi atins desavirsirea fara strofa a doua..
Indeosebi remarc:
Nu-i ușor să locuiești într-o inimă
Și să rămâi pământean!
Iar fotografia atasata este in bun tandem cu versurile.
Felicitari.
Drag, Ela

Elia,ma bucura trecerea ta!
Dana, cheia simbolului e in inima celui ce citeste :) Strofa a doua e discordanta, poate...Dar dupa atata stat pe ,,agonia\'\' lumile cibernetice incep sa para lumi paralele cu adanci interferente in viata noastra!
Daniela, retine din poezie atat cat cat iti place. Multumesc pentru apreciere!

frumos poem pamanteano-cyborg; inteleg ca suntem pamantenii de langa copaci, dar ca uneori ne transformam, voit sau nu, in niste roboti-pamanteni care isi calca de cele mai multe oripe \"pixeli\"; de cate ori nu ne aruncam ofense doar pentru ca ochiul nostru nu recepteaza ceea ce vad altii si avem impresia ca doar noi avem dreptate??
Totusi sa nu ne mai \"...calcam/Unul pe altul- pe suflete\".

Adriana, oamenii se calca pe suflete uneori din prea putin, alteori din prea mult! Locul din inima e populat de oameni, lumea virtuala nu de roboti, ci de oameni... virtuali!

imi place foarte mult indemnul din ultima strofa.\"Sa taci,sa nu vorbesti,asemeni copacilor,pe cat de tacut,pe atat de viu\" Sunt deja in aceasta atmosfera placuta unde doar vantul \"imi mai sopteste\" ceva la ureche.
Te felicit!!din ce in ce mai bine
Cu respect

Multumesc de trecere, am vazut comentariul cam tarziu...N-am fost prin preajma :)
Copacii sunt uimitori...