Ela Victoria Luca

Maria scrie-mi la danielaluca_srp@yahoo.fr Cealalata nu mai e valabila de ieri seara. Mersi.

Carmen draga, multam, prin lentila ta in nuante aurii patrunzi miezul cuvintelor ce au tesut incet in urma literelor versul. Multam fain, te astept cu drag mai departe,

Ela

\"Știai că ai un bursuc pe acoperiș? întrebă Petre nedumerit.
- Da, e bursucul casei, nu știu cum o fi ajuns pe acoperiș.
- Cum adică, bursucul casei? N-am mai auzit să țină cineva bursuci ca animale de casă.
- Nu e chiar animal de casă. Stă prin curte, aleargă după păsări.
- Asta e ca atunci când aveai o șopârlă în aragaz, zise Petre.
- Da, Vecina. A plecat într-o zi și nu s-a mai întors, spuse Ciuciu Andrei.\"

Este o scena, actorii isi dau replici pe jumatate de cuvint, parca, e ca si cum sari dintr-o iluzie in alta. Nu mai lasi loc la narativ, nici nu este cazul. Risul este de nedescris!
Mi-ai pravalit un bolovan de hohote, Pavele! Voi reveni, asa ca... scrie-te! Cu sau fara hohote, voi citi cu placere.
(Apa plata n-aveti pe-acolo? sau de izvor? :)) )
Drag, Ela

Poate că însăși disonanța dintre melodii, ritmuri, pași, iubiri, face ca poezia ta să stârnească un aparent \"dans al săbiilor\". Ce fain este să știi să valsezi după ce un \"bad\" ți-a strivit cu pantofi cu ținte până la rană inima, urlând în tine blestemul, încercând să înduri și să dansezi mai departe. În versuri. Ușoara stângăcie nu face decât să dea greutate (pretuire) poetului ce se naște. Încă.

Drag,
Ela
(Ti-am promis că te voi citi, apăi așa voiu face.)

Si cui sa mai sucesti balanta
Cind nu-i nici una, nu-i alta
Si stai pe-un taler singurel
Caci nu-i nici sot, nici iubitel.

Nia, tu vorbesti depsre tine multumindu-ne noua pentru citiva pasi facuti alaturi. Te insotim de mai curind sau sau de multa vreme, ne bucura sa ni te vedem, sa ni te regasim, te intilnim in noi, intre noi, cu noi. Tu.
Si, desigur, te vom astepta cit timp este nevoie.

Drag,
Ela

lumina sa iti fie
in prag de vara azi
alina-ma cu-o floare
sau mugur uzi de brazi

Multumesc pentru versuri. Astept semn. Poate voi gasi alinare in riset.
Te astept prin poezii cind si cind... doresti.

Drag, Ela

Eu citesc mai departe, scriu mai departe, traiesc mai departe, mai greu cu barbatii ca noptile m acufund in corecturi de carti pina uit de mine, zilele in suflete suferinde pina al meu abia mai respira. Noroc ca mai am atitea altele lucruri faine in viata mea de toate zilele si imi incit si spiritul si sufeltul indeajuns cit sa nu dau loc pentru amarul din oameni.
Iti multumesc pentru trecere, voi reveni in scriere si nu numai :) Si fireste ca eu comentez si scriu intotdeauna in stilul meu. Stii bine ca niciodata cind comentez un text nu citesc ce au lasat cei de dinaintea mea, ci imi scriu propriile ginduri si impresii. De aceea uneori sunt atit de diferite iar alteori repet poate ce a spus altcineva.
Insa imi asum riscul, caci stiu ca e bine asa.
De ce se aproba sau nu unele comentarii si altele nu, este o chestiune ce ma depaseste, nu am cum raspunde eu.
Eu voi continua seria de scrieri \"Barbatii\", fiindca e ceva ce merita a fi facut. Si apoi, s-a scris, se va mai scrie ani si ani despre asta. De ce nu?
Te astept mai departe, acolo unde simti sa lasi semn.

Drag, Ela

\"un șuvoi de indiferență se revarsă din tine ca o blasfemie peste femeia ta și numai a ta
aceste păcate se adună într-o ecuație cumplită din care amândoi ieșim necunoscuți dar egali
gândești simți gândești simți
până când te înghite un pește opac venit din larg să-ți aducă o veste.\"

Într-o ecuație a trăirilor el-ea, niciodată egali decât cu sine însuși, blestemul firii se scurge în păcate, niciodată păcătuind altfel decât iubind. Și atunci într-o descatușare a tigrului din noi, ne lăsăm pângărit un templu, acolo unde sacrul se poate lăsa pângărit. Căci tu, poetă în căutare de eliberare, lași tigrului rostul cărnii.

Ela

Bodo, hai că m-ai zăpăucit, prietenașul meu cu zece-unșpe ani mai tânăr sigur o să se prăpădească de râs când o să citească o aniversare contrată, deși ieir l-am pus în temă că este cineva p-aici care orice scriu învârte pe toate părțile.
Ce nu pricep eu, Bodogănelule, este pe une ai umblat tu azi-noapte, că vez bine ai rămas cu duduile acelea de la bară, ori nu cumva fu și ziua ta și ți-a sărit vreuna din tort direct în cort.
Deh, ia să vedem dacă pe prietenașul meu celălalt îl ridică cineva azi de sub mese, că cică s-a lăsat cu beri multe și i-am zis că dacă îl prind azi la serviciu îi tai salariul. :)))
No, amu să văz eu ce ai tu pe pagină că am văzut că după fătucile de la bare îți cam iei zborul. ;)))

Daniela

Ce sa faca fetele,
Au plecat ca libelula,
Si-au gasit perechile
Insa au uitata pilula!

Amelii, un pas-des-deux înspre cuvinte, dinspre cuvinte, admirativ și iubitor, el-ea, ea-el, cuprins-necuprins; Mi-a plăcut în mod deosebit; aș fi dorit să pot să dau o stea.
Și mai ales:
\"Râdeau din toate filele albe rămase neatinse de mâinile lui. Râdeau cu gura plină de cuvinte nerostite până când
îi prindea dimineața De prea plin cădeau în necuvântare
Astfel, se instala între palmele lor
tăcerea\"...
Aș vrea să te pot citi și mâine așa... în povestea unei poezii.

Drag,
Ela

Bursucel, din poezia mea a inteles ce era de inteles Maria, mai ales. E limpede poezia mea. Insa nu se ajunge usor la ea. Ma burzuluiesc si eu, Danutza, va rog sa imi permiteti. Frumusetea este ca imi trece ca un val. Acum iar zimbesc. Si m-am burzuluit chiar cu binete. Fiindca altfel nu stiu, nu pot. Nu m-a deranjat critica ci tonul. Atit. Si am redat tonul, in stilul meu. Eu sunt dulce-amarui, sa stii... si multe alte arome, sunt nuante... tu, tu ai simtit asta pina acum... Asta nu inseamna ca sunt Altfel. Esenta, Bursucel, imi ramine aceeasi. Imi pare bine ca ti-ai pus in casa mea o amprenta, usor verzui.
Drag,
Ela

\"infinitezimal în diluții curgem o altă zăpadă mieii
nu mai urcă nici o scară spre templu
evo ima godinama ce contează ce mai înseamnă
nu stârniți nu treziți dragostea până nu vine ea
lijepa alma\"

Cind din suflet tu presari poezie si dragostea iti este destin, Alma, cuvintele mele insemna atit, atit de putin.
Frumusetea esentializata din tine, aici.
Multumesc.

Drag,
Ela

Mae, am mai dat explicatia asta de citeva ori, am obosit: A Sti, ca si A fi, au la imeprativ negativ un singur \"i\".
Atât. Și revino, treci și prin dicționarul de dificultăți ale limbii române înainte...:)) M-a mai verificat cineva acum zece ani...

Corina, nu scot nici să mă bați cu trandafiri fără spini kitchoasele cum le numești tu. Și știu eu de ce. Lungimile de undă sunt sau nu sunt. Nu putem fi cu toții pe același text, evident. te aștept și pe altele, cu aceași plăcere a dialogului, și crede-mă că nu o voi relua cap-coadă... eventual coadă-cap. Facem un pact? :))

Dana, firește că este nedesăvârșită, așa am și intenționat, fiindcă se-nvârte între joc și creație, care este altfel de joc, și fiindcă e o alintare, așa cum ai spus, o încercare de a cocheta și a face un pact (serios și de neîncălcat) primăvăratec. Mulțam de trecere și pe când mai scriu te voi reîntâlni când vei dori. Nu ști să îmi spui când? :))

Cu drag, vouă, Ela

Pălărie am, nu am
Dar i-oi da o ciocolată
Cu Ela să o mănânce
Ițăle să li se-ncurce.
(Madim)

Noduri-noduri se înghit
Când de Ela se aude
Unul este prea zărghit
Altu] ciocolata-nfunde!

Hm, ați vrea voi ițe încurcate!!! :)))) Eh, e clar...

Drag, Ela

Albule, dansul acesta cu pasiuni elegante si delicate, pe cit de intense pe-atit de spiritualizate, dansul tau potic intru adorarea femeii, ma lasa in mirare iarsi, iarasi. Si eu care nu mai stiam incotro se indreapta negrul din mine, mi-am amintit aici deoadata ca albul imi este esenta.

\"te ispitesc cu o mie de buze
prin mâinile reci viata și moartea
valsează ca într-o sală de bal mascat
prințesa și-a rătăcit condurii între tabuuri
și doarme pe-o blană de urs
lângă trubadurul puțin mai scund
decât o reverie de primăvară\"

O reverenta admirativa, discreta si usor cocheta,
Ela, cu drag

Intr-o matematica a sufletelor, poemul tau este mai mult decit superior. Aproape perfect, derivat din doi, integrat in unul. Si atunci,intr-o frumoasa mirare, despind ceea ce imi pare miscator:

am recalculat. nu iese bine. se strecoară mereu o greșeala de țipăt. cînd strigi pierd unități întregi la plus infinit.
cineva ne-a învățat să prescurtăm cuvintele. doar că acum nu se mai înțelege nimic.
plînsul se adună se scade sau se înmulțește degeaba
cu aceeași confuzie. atît fac unu și cu una. pe degetul inelar țin minte luna.

am recalculat. nu iese bine. iubirile noastre ies strâmbe și turtite.

Ioana, tu ma readuci la inceputul numerelor si la jocul cu ele, altfe decit intr-o matematica surda.
Frumos.
Drag, Ela

Exista in mine de cind ma stiu credinta ca pina nu treci prin tulburi ape si mlastini nu poti inflori ca un nufar. Pina nu ti se da iluzia nu poti cunoaste adevarul. Acolo, la Mont Saint Michel, tarimul demult visat, voi atinge suflul sfint si lumini rare, aproape nepamintesti.
Multumesc pentru ca ma insotesti, si eu am fost pe la Iasi, printre poze, pe la Eliad, pe la Baia Mare nu am ajuns inca, dar.. cine stie, poate faceti un cenaclu si acolo curind. :)
Drag, Ela

Marie, cum mi-ai desprins tu poretrul de pe firul de iarba al cuvintelor, numai o pasare maiastra o mai putea face atit de desavirsit, draga Marie. In tot ce ai scris, in fiece litera, porti cu tine un adevar despre mine. Unul. Si vei ajunge sa porti atitea altele.
Multumesc mult.
Drag,
Ela