Haiku

Cred că încep să înțeleg, zise copilul dinăuntrul meu, tu te uiți la lucruri o dată și le vezi cumva istoria, altfel nu mi-ar trebui atâtea minute în șir să privesc un simplu haiku pentru ca, în final, pe planșeta imaginarului, să se nască imaginea.
Cel mai mult îmi place mie \"poem\" (deh, pot și eu pricepe mai ușor!), iar celelalte două aduc circular imaginea plopilor, în ipostaze diferite: în rigole se adună sufletul plopilor, apoi dinspre crengi vine veste de aversă.
Mie îmi trebuie atât de multe cuvinte...de aceea, apreciez aici, acum, tablourile condesate ce SE spun, dincolo de marginea versului.

prietenesc,
Livia

\"cremene și-amnar
ca iasca-ntre cuvinte
sufletul mocnește\"

Mereu cuprindem suflu intre cuvinte ac si cum din cremene ar sari spirit nu foc, sau poate ce mai este astazi piatra decit lovitura de gratie a pamintului.
Frumos, Corneliu, ti se simte sufletul intre cremene si mocniri de viata intensa.


Drag, Ela

Puf, abur, scîntei - puterea trecătoare a efemerului. Treceri care prin cuvînt rămîn.