Ela Victoria Luca

Le urc odata cu versurile tale, imi dau o stare Zen si o contemplare meditativa, promit ca voi pasi in linistea templului si voi lua sfintirea in mine.
Admiratia mea pentru final:

\"toate cuvintele sunt vii
numai noi aprindere
purga tenebras

lumina se întunecă
bătrânul cerșetor își împarte
nimicul cu mine\"

Mult drag,
Ela

Om bolnav?!?! :)))))
Ei, cred ca asta este o invitatie la a veni acolo pe Dunare, unde mai zburda o caprioara,ca sa ma vezi cit sunt de zdravana si de nazdravana. Nu are voie omul sa mai scrie si de cele amare ale vietii, ca hop, ii pune pe ceilalti pe jar. Nu, Anuta, stai acolo la sevalet si picteaza zimbetul, camasa are azi numai albastru. Si un pic de indigo. Sunt si in poze, \"ad-hoc\", acolo unde nu ai venit sa ma vezi ce risete sanatoase am avut pe scena si dincolo de ea. :)
Ma bucura ca ai trecut si ca nu esti deloc, dar deloc straina de mine. :)

Drag, Ela

\"în anumite nopți îmi cert goliciunea
te scriu
te scriu apăsat și fiecare literă mușcă sonor din mărul care zici că e inima ta
mi-au plăcut întotdeauna nopțile și merele amărui-acrișoare
dar tu îmi cumperi de fiecare dată mere dulci\"

Marturisiri intre stari, cuvintele vin ca niste albe treceri dincolo de pragurile controversate ale asteptarilor si neimplinirilor.
Metaforele la inceput usor stingace ni se deschid ca florile de mar \"acrisor\", poeta simtitnd parca fiece gust al liricului atunci cind il trece prin sine, spre cititori. Niciodata merele-gind nu se vor fi gusta la inceputul poemului.

Frumos, Thais, mi-ai lasat spatiu deschis simturilor si metaforizarii lor. Esentele se vor decanta usor.

Ela

Marie atita adevar uman si al firii ai atins aici incit nu ma pot opri din a te cita, maiastra creatoare de eseuri si poeme:

A fi sau a nu fi înseamnă pentru poet a scrie sau a nu scrie poezie. Adevărul poetic nu poate exista fără poezie căci poezia este însăși rațiunea existenței unui poet, adevărata și poate unica existență. Dificultatea acestei existențe este covârșitoare, poetul nu are de ales, căci vrând să nu mai scrie poezie, va încerca să scoată la iveală frumuseți, care îl vor pune în dificultate uneori.

Multumim pentru aceasta clepsidra de spirit prion care nisipul-timp se poate intoarce spre noi.

Geta, citindu-ti poemele am avut sentimentul ca aerul este mai viu ca pina ieri. Astazi, printre atitea lumini ce le aduni pe buze, rostesc tie cu simpla aplecare: fie-ti poemul vesmint! Caci uite cit adevar ne lasi tu pe urmele noastre, poeta inalta:

sa scrii un poem
al absentei lucrurilor importante
ar fi ca si cum cocotata intr-un arbore chel
te-ai intrece cu frunzele la fosnit

Frumoasa reapsindire a liricului peste azi, drag,
Ela

Luv, traiesc cu adevarat acolo unde sunt, ma ma cauta cu adevarat versul acolo inca nu apar. Multumesc pentru aplecare inspre iluzie si dincoace de ea.

Bogdane, cred ca o spuma alba te-a ametit si te-a facut sa pici pe poezia mea ametit. Multumesc pentru aceasta cotra si stii doar ca imi schitezi un zimbet atunci cind te gasesc contra-riindu-ma.
Te mai astept.

Carmen, multam pentru cit de vindecator imi simti albul, asa cum ma simt si eu asternindu-ma in el. Te astept cu drag mai departe.

Drag voua, Ela

\"vezi tu dumnezeii
ad-joc ca niște copii
se așează și atât
iar zeii stau bine deasupra altora\"

Eu imi aleg sa fiu Atena, sa ma nasc din capul Zeusului, ca sa vad si eu cum este o paternitate materna, caci tare ar fi fain. Si desigur as fi in sfirsit inteligenta, intelepta, spirituala si asa mai departe.
dar nu are rost sa mai aberez, sunt doar om si cu rost sunt femeie. :)

Drag, Ela

Adevar in adaugire. E ceea ce auzeam din tine. Nemarturisit. Sa fii.

Drag,
Ela

Aerata e si firea balansata, numai ca nu varsa, ci respira... uneori devine sufocant aerul prea greu... Noroc ca din cind in cind mai intilnim varsatorii... Care ne fac aerul mai usor \"inghitibil\" :))
Sarut usor un varsator,
Ela

Erika, e aici un sens dat mortii, e ca si cum ceva ce ne face sa nu fim, ceva ce ne face sa fim si ceva ce am fi fost fiind si fi-vom se contopesc la un moment dat si capata alte dimensiuni ale spiritului. Aici nu este tristete, tu stii.


Corneliu, ai luat din poezioară ultimele frânturi care dau de fapt esența a ceea ce este dincolo de timpii măsurabili. Cred că poți trece pragurile spre acolo unde spiritele neostoite se rotesc. Mulțumesc mult.

Drag, Ela

Acolo in cuibarul meu se clocesc mereu ciiiind amintiri de platina, ciiind amintiri de piatra, ciiiind amintiri famtoma, cind inzecite, cind intreite, cind unite, cind in-doi-te (stiu ca nu se desparte asa in silabe, dar asa te face despartirea, de demult intimplata, sa scrii anapoda, zau! :)) ).
Prea mult spirit?? Eu?? Nu, draga mea, poate prea multa traire ce ar mai trebui un pic spiritualizata :)))
Ma bucura ca azi esti atit de in spiritul meu, indeajuns incit sa iti simt de aici culorile. Ceva liliachiu, intotdeauna.

Drag, Ela

Poem ramarcabil, tinuta demna, constructie echilibrata, experie temperata, metafore ce se contin bine in sensuri, liric fluid, mina sigura in conturarea ideeii si scrierea ei coerenta ins ensuri de la inceput si pina la final, nimic nu intra in discrepanta, ca si cum ai fi la o simfonie. Nu stiu de ce imi cinta acum Mahler.

Desprind versurile care mie imi par de o aparte slefuire poetica:

\"un
sentiment anume
un fel de labirint micsorat pana la refuz\"
\"ca o rana sangeranda ce face pasiune pentru
sine insasi uneori am impresia ca vad
lampile miscandu-se toate deodata\"
\"duminicile
au un sentiment anume de pustiu
care scormoneste in toate fisurile din oameni\"
În felul meu, spun și unde simt că îmi ating ușor nepotrivit asperitățile cuvintelor-bijuterii:
\"iscalit pe bratul unui timp necizelat cu afaceri
murdare pierderi la jocuri\" - poate fiindcă dă alt sens ori face disonanță cu versurilor anterioare, pentru ca apoi să oferi un alt tablou al duminicilor: \"nervi imprastiati ca
maruntaiele unei pasari bolnave de ictus\".

Mai presusu de ceea ce poate fi prelucrabil, este un poem remarcabil, mă bucură aprecierea celor ce l-au citit înaintea mea și voi fi aici, cu aceeași fină atenție la cât de armonios te înalți scriindu-te.

Felicitări!

Daniela

Poezia ta picura lin.
Se poate chiar auzi cum se stringe litera dupa litera, altfel adunindu-se si reiesind din tine tacind.
Ce simplitate decantezi din trairi, trairi ce nu pot fi nicicind atit de limpezi decit acolo unde spiritul le da transparenta.
Drag, Ela

Alma, m-ai fascinat cu imbinarea vers-curgere-imagine-cuvint-transparenta-magie...
Si m-ai uimit de spelndoarea pura a simbolicului din: \"ma stringea imperfect de ovala intr-un peaceful passage/sa cum stringi o moneda in buzunarul aripii\" si simetricul din final \"dragostea era o moneda ovala ca vremurile ascunse in centrul pamintului\".
Imi amintesti de Jung... \"Fa din barbat si femeie un cerc rotund...\"
EL fi-va deja sub vraja ta...

Ma incinta aceasta prima si neuitata intilnire cu tine.

Ela

\"arcuit sub timpuri
am devenit lipsit de orice utopie
o dezertare teoretică
în fața realității hâde

cineva îmi arată cu degetul un amănunt...\"

de acord cu aceste versuri, apoi ceva din început parcă nu sună bine în cadența idelilor, apoi revii triumfal \"ca o verigă a lanțului trofic\", și ce mă pune pe gânduri pe mine este acest \"condamnarea mea la evaporare
devine sufocantă\" care îmi sună cunoscut parcă de când lumea. Sau o altfel de lume.

Bun venit, mai schimbă un pic din Filosophie și lasă-te și trăirilor în vâltoarea lor, pentru ca poezia să fie într-un fluid flitrat cu înțelepciune.

Zic și eu așa, mai cu timiditate, că de\', nu sunt critic de specialitate. :)

Și vei fi Poet dacă vei spune lucrurilor pe nume așa cum sunt. Succes mai departe, lasă degetele curate. :)

Drag, Ela

Multam, papu as, mai ales ca te+ai infiorat de marea \"galopind\" peste tine... asa sunt valurile de imposibila iubire... mai sperie. Insa, intr-o seara, vei vedea, se va lasa intelepciunea oceanelor in/din noi.
Drag,
Ela
(si sa-i multumim si celuilalt Ioan ca nu m-a lasat sa ma inec intr-un imposibil impas)

Ioane...
Orice atingere a vitraliilor mele cu credinta si frumos ma tulbura profund. Tare ma bucura acest cintec de departe al tau, acum cind eu plec si mai departe. Prinde poemul si pastreaza-l bine. Ma voi intoarce cu alte poeme... boeme. :)

Razvan...
O inaltare este mereu intimplare a fiintei iubind, dupa ce nerostul zilelor pribege piere, atunci cind necunoscutul iti deschide lumini in suflet. Frumos mi-ai scris, voi reciti si atunci cind departe voi fi. Ma bucura aceasta fidelitate mai mult ca oricind.

Cristina...
Pasul tau in Catedrala mea imi aduce inseninare. Te astept, tu, fiinta calatoare, asemenea mie... E si aici o intreaga desfatare.

Drag mult voua, ne von regasi desigur...

Ela

\"oameni se strângeau, cunoscuți, ne zâmbeam
ne băteam pe umeri familiar
împărțind aceeași pâine
aceeași dimineață

fără destinație\"

Un poem care își are muzicalitatea în gândul trăit, în orologiul londonez din diminețile în care amintitrile nimănui nu pot fi ale noastre decât cu prețul inversării ceasurilor și a timpilor.
Uneori știm ce înseamnă frumusețea unui poem numai după prospețimea lirică în care a fost trecut prin cuvinte, în sensul invers al lor.

Să îți rămâi mereu primul cititor, să te asculți mereu cu aceeași fină acuitate cu care ți-ai ascultat inima în acest poem. Eu încă îi aud melosul în versiunea sa originală.

Felicitări, îndrăznesc să spun că după impresia mea este cel mai reușit poem al tu din cât am citit eu în scrierile tale aici.

Daniela

Ah, te contrazic eu iară
Fiindca-i bună totuși ceața:
Cînd e-albastră, să îți pară
Un picuț mai albă viața.

(jupp)

ah, batrine lup de mare,
nu lovi albastrul tare,
ca se supara mindruta
si-arunca pijamalutza!

(mai senin, da, mai senin, cind oamenii revin, si cind dau de epigrame fara drame :)) )

E musai să eviți sincopa
Când vine lumea să te pupe.
Deci duelează-te cu-Antropa,
Iar cu Diviza…doar la cupe.
(Diviza)

Ia aici o cupa mare:
Danaida cu spinare
Aplecata spre pamint.
Stim noi:tu nu esti sfint!

(la multi ani, Anda, si la multe cupe de epigrame! Felicitari Ioane, te mai astept! :)) )

Intre ludic si grav, poemul acesta se scrie simplul, intr+un firesc al cuvintelor, generatoare de trairi imporspatate de viata, diminetile fiind re-inceputuri. Metafore alese cu grija, atit cit sa sugereze frumosul din fiece atingere de vers. Structura aerata, feminina, echiliobrata, ritm temperat, ai impresia ca te afli la o fereatsra privind liunistit si impacat rasaritul.
Indeosebi remarc:

ploaia îmi secționează transversal visul
fâșiile verticale se așează cuminți în jurnal
pe frunze picături gravide nasc în mine sete

Frumoase diminetile poetului, atunci cind isi scutura sufletul de \"asteptare\" si \"decizii\".

Felicitari si astept diminetile cind \"savuram cafeaua\".

Drag, Ela