Marea promisă (IV)

Buna dimineata, tie, si marii tale promise...si sangelui tau mirosind albastru si cailor tai...buna dimineata, Ela...

drag,
Andreea-Carmen

Mulțumesc, Ela. Cu drag,

Multumesc eu ca imi iubiti marea! Nu mă asteptam să mă găsiți așa fuga, în galop!
Drag,
Ela
(Jianule, tu pentru ce imi multumesti aici? Caii tai?)

Fă ceva cu \"mințile\" acelea \"fierbinți\", Daniela, că nu merge!

Mersi de trecerea repede, Ioane.
Ela

Eu m-am îngrozit la început
văzând cum vine marea,
valurile înspumate
asupra mea, dar
constatând că
se liniștesc
m-am calmat
și eu.
P.S.
Eu iubesc
marea de pe aiurea
mai mult chiar decât
marea din mine oceanul din noi...

Drag, el papu as

Multam, papu as, mai ales ca te+ai infiorat de marea \"galopind\" peste tine... asa sunt valurile de imposibila iubire... mai sperie. Insa, intr-o seara, vei vedea, se va lasa intelepciunea oceanelor in/din noi.
Drag,
Ela
(si sa-i multumim si celuilalt Ioan ca nu m-a lasat sa ma inec intr-un imposibil impas)

Marea, marea! Iubesc marea ca pe propria mea ființă! Mă bucură s-o văd aici, adusă de tine, mereu proaspătă, mereu albastră, plină de mister.

\"...acum mirosind
albastru
neviu
crud
ud\"

Multumes, Florinule, esti atit de fidel marii incit ma tem si de propriul meu vers.
Drag, Ela

Imi place constructia! Nu-mi place ideea... CINE nu poate sa iubeasca marea??? E suflet? Sau poate ca nu...
Firefly,
cu drag.

un decor sau fiinta marea aceasta a ta... a noastra, Ela? hehei, la o lectura mai atenta... ingerul cazut nu fara rost iadul este daca nu altceva lipsa iubirii atunci ce? o mare care clocoteste de viata, chiar daca are si scoici dupa care sa te ascunzi, si mucegaiuri, dar, la urma urmelor, e marea ta si raspunsurile sunt, cel mai adesea, cuprinse in intrebari. de fapt, importante sunt, de cele mai multe ori, intrebarile.
si frumoasa forma unduitoare si schimbatoare (ca marea, ca nisipul stapanit de ea...) a poeziei am gasit aici, Ela...
Bianca

Lasă-mă să îți dedic următoarele versuri:
\" Astăzi,
te aștept iar.
Astăzi,
mă adoarme fulgul de cocor
atins de dor\"
și să îți spun că toată marea care vuiește în versurile și în inimile, sufletele, \"creerele\" noastre așteaptă visul să-l îmbrace. Noroc că ne mai aduci tu aminte! Thanks!
Liv, admirând și caii :)))))

o mare care din zbucium se face cocor. ai linistit marea, Ela, cu versul tau. puteri miraculoase? iar imaginea cailor, agitati si ei, mi se pare foarte reusita, chiar nevii fiind... o noua mare, promisiune indeplinita!

spun unii oameni ca marea e pentru cei invinsi..
cum poate fi marea pentru cei invinsi, daca ea se lipeste de cer, pe linia de infinit a orizontului?!

tu iubesti marea, pentru ca alga se bate de maul tau incoace si incolo, nu tu..
nisipul tau e tot cuprinsul..

, elutzo..

Firefly - sunt suflete pustii carora marea le este infricosatoare sau detestabila. Exista si astfel de suflete, draga mea. Exista. Tu vezi, iubirile uneori chiar sunt imposibile. Fetita intai descopera marea in fragmente, fascinata si infiorata, isi doarme apoi anii cei mici ascultind soaptele marii iubind-o, se trezeste adolescenta printre apele mitice ale marii/vietii, iar in anii ei aproape tineri traieste o iubire imposibila indragostita de un suflet care nu va iubi niciodata marea... Firul ideii insa nu se incheie aici :)) Multam mai ales fiindca iti pare imposibil sa fie imposibila iubirea marii!
Dalba mea, iubire murind, iubire nefiind, acesta este un iad pe tarmul marii. iti multumesc fiindca ai simtit dincolo de toate forta vitala a marii si forma poeziei :))
Liv, caii albi ai marii au o eleganta fluida. Ma bucur ca i-ai simtit nemurind!
Nicholas, eu stiu sa imi tin promisiunile oricit ar parea celuilalt de imposibile. Fiindca atunci cind deja promit, faptul este cel putin in gind sau in suflet implinit. Ii astept doar bunul moment.Multam ca mi-au auzit dinspre munti, marea.
Linea, daca asta inseamna a fi invins, atunci inteleg de ce zbaterea mea nu s-a numit niciodata \"lupta cu morile de vint\", ci balansare nesfirsita a clepsidrei! Mi-ar fi placut sa te vad aici intr-o imagine:))

Multam voua cu simple ginduri nisipii,
Ela

Aceste versuri..pur si simplu nu reusesc sa-mi captiveze atentia.. nu ma impresioneaza.. nu ma fac sa simt ceva..cat de mic..cat de adanc in suflet..

Alina, nu-i bai, fiecare om are dreptul si sa nu-i placa, sa nu simta, sa nu fie impresionat, sa nu doreasca. Am invatat de mica, acolo, mai ales acolo la noi acasa ca desi nu toti oamenii te pot agrea sau place, sunt foarte putini care te inteleg, dar macar unul daca te iubeste autentic este indeajuns pentru o viata.
Vint bun la pupa, vad ca ai venit de curind in agonie!
Binete,
Ela

Cine nu iubește mare din el și din afara lui, nu merită iubit, dar dacă ar fi invers, unde ar mai fii poezia năvalnică, plină de dor?
Cocorii se vor întoarce și pata lor roșie de pe cap este semnul iubirii pentru marea ta, și atunci destinul frânt se va întregi...
Cu drag,
Magdalena

magdalena, iti multmesc pentru trecerea ta calda, de fiece data imi amintesti sa ma scriu nefrinta de neiubiri.
Cu drag, te astept,
Ela

Numai neputinta de-a o iubi ii smulge toate acele declaratii ... anti-mare. Dar oare daca l-ai invata s-o iubeasca, sa ti-o iubeasca ?

Multam, Ioana, multam si pentru trecere, citire si sfatuire. El se impotrivea iubirii, atunci marii, femeii, frumosului, vietii. Demult, foarte demult. Cine stie, poate a invatat.
Nu stiu insa daca \"invatarea\" (mai ales a iubirii, a vietii, a marii...)se poate face fara voia si dorinta autentica a celuilalt de a le trai, de a le simti.
Te astept cu drag,
Ela