ELEla Victoria Luca
Verificat@ela-victoria-luca
Paris - București
„<i>”Mais le beau peut-il être triste? La beauté a-t-elle partie liée avec l’éphémère et donc avec le deuil? Ou bien le bel objet est-il celui qui revient inlassablement après les destructions et les guerres ...”</i> - Julia Kristeva”
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța. Debut literar în revista liceului cu poezii. Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona). - Volume de…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Colecțiile lui Ela Victoria Luca
Cronologie
Aici ți-a scris mereu omul ce sunt, așa cum sunt. Și lucrurile acestea le percepeam și înainte de a alege o profesie sau alta. Mult înainte. Acum am alte cuvinte pentru a rosti. Îmi pare rău pentru atât de multe neînțelesuri iscate te miri cum și din nimic. Simplitatea mea lasă urme destul de neașteptate, uneori. Cred că ne putem opri acum din șuvoiul de cuvinte. Nu?
Ela
Ela
Pe textul:
„nimic" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextMă miră doar că ai amestecat meseria, când știi bine că și în meserie, și în poezie, și în viață - în fond toate fac parte dintr-un tot - eu văd cu aceiași ochi, și văd. Orice profesiesau statut social am avea, spiritul se manifestă, pe sferele sale. Dar despre toate acestea nu este loc aici, fiindcă acum nu e Nimeni să poată înțelege limitele dincolo de care cuvântarea se risipește.
Ela
Ela
Pe textul:
„nimic" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextLucrul cel de licență este energofag. Și totuși uite că mi-ai lăsat un comentariu cum întâlnesc destul de rar, fiindcă faci nu doar o analiză a ceea ce găsești schițat aici, ci și trimiteri spre ceea ce spiritul tău hoinar a adunat din lecturile sale. Mă atinge acel pasaj din Biblie, ca și frântura de versuri, te apreciez pentru cum lași liberă memoria să deschidă ferestre. Și uite, tot scriindu-ți răspuns, m-ai făcut să îmi amintesc de \"Artă poetică\" a lui Borges: \"Să vezi în moarte-un vis, în asfințit/Un aur trist, aceasta-i poezia/Săracă, fără moarte.\" Știu că nu te va mira această paralelă a mea, fiindcă \"rămășițele\" nu se adună decât după un festin al lumii. Esențial este că a rămâne este întotdeauna un sens al scrierii. Unul din ele. Mulțumesc, pe mai departe, \"ca un râu necontenit\".
Ela
Ela
Pe textul:
„Rămășițe de poem" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextSimt poemul oprindu-se la nota de subsol. Nu știu de ce nu îmi sună a ecuțaie, ci a privire lăsată asupra unor stări. Mi-ar fi plăcut să fie fără \"carne legată\", poate altceva sau altfel spus. :)Am recitit și poemul anterior, ai găsit o bună soluție.
Îmi place și aici primul vers. Nu știu de ce dar la tine găsesc mereu primul vers limpede.
Aștept o notă a ta la adresa lăsată în pagina de autor.
Ela
Îmi place și aici primul vers. Nu știu de ce dar la tine găsesc mereu primul vers limpede.
Aștept o notă a ta la adresa lăsată în pagina de autor.
Ela
Pe textul:
„Ecuație cu o necunoscută" de Marinescu Victor
0 suflu
ContextȘi de tămăduiești întrucâtva doruri, necazuri și reușești să lași un semn golului, atunci nu ești doctor de inimi, ci de suflet.
Ela
Ela
Pe textul:
„Nu, nu sunt doctor de inimi sunt doar un biet instalator" de Eugen Galateanu
0 suflu
ContextÎndoliere și înlăcrimare, uneori nu știu de ce ating astfel de poeme când ceea ce caut este cumva să le dau de jur împrejur nuanța cea care lasă vieții un loc.
Remarc îndeosebi:
\"tablouri în umbră fără autor\"
\"o ruptură în timp repetată la fiecare cruce\"
\"nemuritor cu inima pe lama clipei\"
Succesiunea pământ-mormânt ca rimă în versuri alăturate poate fi revăzută, fiindcă nu ai alte rime în poem.
Și nu mă împac cu \"zidul matricei de suflete\" în această atmosferă compusă în tonuri grav atenuate și alte nuanțe decât cele moderne.
Nu uit să plâng verde, așa las urme de viu.
Ela
Remarc îndeosebi:
\"tablouri în umbră fără autor\"
\"o ruptură în timp repetată la fiecare cruce\"
\"nemuritor cu inima pe lama clipei\"
Succesiunea pământ-mormânt ca rimă în versuri alăturate poate fi revăzută, fiindcă nu ai alte rime în poem.
Și nu mă împac cu \"zidul matricei de suflete\" în această atmosferă compusă în tonuri grav atenuate și alte nuanțe decât cele moderne.
Nu uit să plâng verde, așa las urme de viu.
Ela
Pe textul:
„Repetare" de Marinescu Victor
0 suflu
Contextapoi mă lovește rece
paralizant de rece
îmi rupe
fără să știu de ce
sîngele
o lamă îmi taie tălpile
călcîiele
prezenturile
trecuturile
viitorurile
apoi
din nou
nu se mai întîmplă
nimic
Nimicul are încă un fel de căldură față de ceea ce aici reușești să transmiți ca fiind dincolo de viață și de moarte, ca un tărâm al unei înghețări imposibil de reprezentat mintal, de negândit, un castel de gheață, deși e puțin spus, pentru a reda senzația fidel, gheață. Cred că uneori încercăm senzații dincolo de limitele umanului și nici măcar nu le putem figura în cuvinte. Și nici nu este necesar. Am trecut să las doar un țurțure multpreatransparent de tăios care mi-a săgetat cumva sângele atunci când a trecut prin atriul stâng. Între noapte și zi.
Ela
paralizant de rece
îmi rupe
fără să știu de ce
sîngele
o lamă îmi taie tălpile
călcîiele
prezenturile
trecuturile
viitorurile
apoi
din nou
nu se mai întîmplă
nimic
Nimicul are încă un fel de căldură față de ceea ce aici reușești să transmiți ca fiind dincolo de viață și de moarte, ca un tărâm al unei înghețări imposibil de reprezentat mintal, de negândit, un castel de gheață, deși e puțin spus, pentru a reda senzația fidel, gheață. Cred că uneori încercăm senzații dincolo de limitele umanului și nici măcar nu le putem figura în cuvinte. Și nici nu este necesar. Am trecut să las doar un țurțure multpreatransparent de tăios care mi-a săgetat cumva sângele atunci când a trecut prin atriul stâng. Între noapte și zi.
Ela
Pe textul:
„nimic" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextNu doar subtilul aromelor și al luminilor sau rafinata atmosferă de sărbătoare a spiritelor, nici numai aparența de joc și iluzie, ci îndeosebi alunecarea ușoară prin versuri, ca și cum la un moment dat te-ai afla pe un patinoar, dansând neîncetat pe o simfonie astrală. Fiecare vers transmite un ceva ce reverberează în mai multe sfere \"perfectibile\". Eu, deși ador ciocolata cu mentă, scorțișoara, vanilia, de aci, din poezia ta, am păstrat altceva:
iată și invitații
umbre de porțelan veniți de luați
lumină și ciocolată pentru toată lumea
de sus puteam să probez orice identitate
una de creator mi-e potrivită pentru noaptea asta
cît să remodelez coloana vertebrală a visului
Nu e ușor să probezi orice identitate, păstrând în același timp coloana vertebrală remodelată a visului sau a unei anumite realități.
Și, atâția invitați, dar o singură prezență:
ce dacă nu ești aici să mă vezi
pe marginea unei atingeri de fire graseind ușor
știam știam știam că
numai singură pot avea grijă de noi din mine
Numai singură.
Ela
iată și invitații
umbre de porțelan veniți de luați
lumină și ciocolată pentru toată lumea
de sus puteam să probez orice identitate
una de creator mi-e potrivită pentru noaptea asta
cît să remodelez coloana vertebrală a visului
Nu e ușor să probezi orice identitate, păstrând în același timp coloana vertebrală remodelată a visului sau a unei anumite realități.
Și, atâția invitați, dar o singură prezență:
ce dacă nu ești aici să mă vezi
pe marginea unei atingeri de fire graseind ușor
știam știam știam că
numai singură pot avea grijă de noi din mine
Numai singură.
Ela
Pe textul:
„After Eight" de Gabriela Petrache
0 suflu
ContextSă simți liniștea mișcării atunci când nici vântul nu te atinge, e ca și cum te-ai auzi cumva pe tine, cel ce abia apare, cel nemanifestat până în acea secundă, cel în devenire. Și așa mai departe. :)
Te-au atins versurile cu uitarea, cea din care unii ne naștem. Mulțumesc.
Ela
Te-au atins versurile cu uitarea, cea din care unii ne naștem. Mulțumesc.
Ela
Pe textul:
„No memory, no time to fall" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextInteresant este că aceste versuri ce ție ți-au vorbit îndeaproape sunt cumva miezul sensibil al poeziei; și cred, da, că ar putea sta într-un minipoem. Mulțumesc, e timp să ne regăsim de la o \"imagine\" la alta.
Ela
Ela
Pe textul:
„No memory, no time to fall" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextȘi acum văzând cum tu ai ascultat tânguirea mării și din liniște ai pășit spre mine, îți mulțumesc. Într-un fel de lumină a zâmbetului.
Pe textul:
„No memory, no time to fall" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextGabriela, e un poem ca o desprindere de ceva real spre ceva mult mai real. Dintr-o iluzie într-un autentic. De la a fost odată, la ceea ce este de când lumea. Mulțumesc, cele ce se întâmplă au întotdeauna un sens.
Alma, desigur acel \"ne\" chiar ne încurcă. da, căutăm inocenți, ceea ce găsim adesea nu are decât superficial strat iluzoriu. Oceanul, marea, colina, toate sunt lumi în aceeași lume. În noi sunt alegerile. Iar orașul de sub ocean are clădiri cu etaje, cumva. Acolo se destramă iluzii. Mulțumesc pentru că ai căutat inocența.
Petre, aș dori să întâlnesc acești iubiți adevărați născuți fărădeuitare. Până atunci, povești, povești. Basme, basme. Și câțiva stropi de cerneală, ca un fel de realitate interioară. Mulți nu știu să caute, alți mulți nici nu caută. Cei aleși sunt cumva fără de căutări. Ei doar sunt. Mulțumesc pentru că ai văzut azurul strălucitor.
Ela
Alma, desigur acel \"ne\" chiar ne încurcă. da, căutăm inocenți, ceea ce găsim adesea nu are decât superficial strat iluzoriu. Oceanul, marea, colina, toate sunt lumi în aceeași lume. În noi sunt alegerile. Iar orașul de sub ocean are clădiri cu etaje, cumva. Acolo se destramă iluzii. Mulțumesc pentru că ai căutat inocența.
Petre, aș dori să întâlnesc acești iubiți adevărați născuți fărădeuitare. Până atunci, povești, povești. Basme, basme. Și câțiva stropi de cerneală, ca un fel de realitate interioară. Mulți nu știu să caute, alți mulți nici nu caută. Cei aleși sunt cumva fără de căutări. Ei doar sunt. Mulțumesc pentru că ai văzut azurul strălucitor.
Ela
Pe textul:
„No memory, no time to fall" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Context\"o femeie își dezgroapă bărbatul cu palmele
îi numărără oasele cu aceeași grijă
cu care i-a spălat veșmintele\"
(numără, ia un cuțitaș și taie un ră)
Eu rămân cu prima strofă încă o vreme. Și cu pas des deux. Și nu mă împac cu gustul de metal, doar cu cel mentolat.
Regăsesc amprenta Negru Vladimir în poem. Și mă încântă.
Ela
îi numărără oasele cu aceeași grijă
cu care i-a spălat veșmintele\"
(numără, ia un cuțitaș și taie un ră)
Eu rămân cu prima strofă încă o vreme. Și cu pas des deux. Și nu mă împac cu gustul de metal, doar cu cel mentolat.
Regăsesc amprenta Negru Vladimir în poem. Și mă încântă.
Ela
Pe textul:
„pas de deux" de Negru Vladimir
0 suflu
Contextsocrdom albstrunzar dorumitenzadar
odorin șipacenape rotocandelansupine
nicpamin si nicnuvine
povetideprdeunde aersinumairespuire
No, Dedal, jocul tău de a cuvânta altfel, condensări și alăturări incredibile, tot ritmul acestui sonet, povestae abia descifrabilă, imaginea de basm, tot acest mozaic mă pune bine pe gânduri. Sper că într-o zi îți voi reda acest sonet în cuvintele inițiale. Dacă nu reușesc, înseamnă că mai multe de învățat. :)
Ela
odorin șipacenape rotocandelansupine
nicpamin si nicnuvine
povetideprdeunde aersinumairespuire
No, Dedal, jocul tău de a cuvânta altfel, condensări și alăturări incredibile, tot ritmul acestui sonet, povestae abia descifrabilă, imaginea de basm, tot acest mozaic mă pune bine pe gânduri. Sper că într-o zi îți voi reda acest sonet în cuvintele inițiale. Dacă nu reușesc, înseamnă că mai multe de învățat. :)
Ela
Pe textul:
„nodoram huiorul, droiuri de nimban" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextPaul, ai simțit liniștea mișcării în tine, cel puțin o singură dată, fiindcă o descii ca și cum o cunoști din tine, nu din afara ta. Și cred ai putea spune mai multe despre această stare. Fiindcă asculți lumea \"ca un pește fără apă\", așa cum ai ascultat aici povestea. Mulțumesc, voi aduce aminte.
Liviu, utlima strofă este finalul poveștii, care conține un în loc de \"a fost odată\" un fel de îndemn însă altfel: (să) ne amintim dumnezeirea - este simplu, oricât de îndepărtați de noi înșine sau de Domnul ne simțim uneori (de aici am plecat d efapt atunci când am început poezia.) Eu în mine nu simt versul prețios, nu în sensul exagerat al cuvântului. Versul \"al oceanului\" este bine încadrat fiindcă în scenariula acesta semi-oniric fiecare este cu apele lui: el este la ultimul etaj al oceanului destrămând meduze, ea tânguie marea în lumea ei, sunt îndepărtați așa cum s-au născut. Mă bucură că ai dansat pe acest țărm.
Ela
Liviu, utlima strofă este finalul poveștii, care conține un în loc de \"a fost odată\" un fel de îndemn însă altfel: (să) ne amintim dumnezeirea - este simplu, oricât de îndepărtați de noi înșine sau de Domnul ne simțim uneori (de aici am plecat d efapt atunci când am început poezia.) Eu în mine nu simt versul prețios, nu în sensul exagerat al cuvântului. Versul \"al oceanului\" este bine încadrat fiindcă în scenariula acesta semi-oniric fiecare este cu apele lui: el este la ultimul etaj al oceanului destrămând meduze, ea tânguie marea în lumea ei, sunt îndepărtați așa cum s-au născut. Mă bucură că ai dansat pe acest țărm.
Ela
Pe textul:
„No memory, no time to fall" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contexte ceva între vis, fantezie, film și fabulație, e ca și cum te lași prins doar de câteva imagini și le lași să se deruleze. Da, povești. Am schimbat, și eu am văzut înainte. Perdeau rămâne, ca așa sunt întîmplările, ascunse fald cu fald în uitare, la o fereastră. Mulțumesc, citește basmul. Nu e frig. ;)
Ela
Ela
Pe textul:
„No memory, no time to fall" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextam uitat să îți spun
ador orhideele blânde
în iarnă
de unde pleci
mâinile rămân fără suflet
dezlegat ești
de pământ
privirea îți rămâne
descoperită
nici o scândură nu se lasă
peste întrupare
din lacrimă
ca o virgulă
mereu lăsată în urmă
Ela
ador orhideele blânde
în iarnă
de unde pleci
mâinile rămân fără suflet
dezlegat ești
de pământ
privirea îți rămâne
descoperită
nici o scândură nu se lasă
peste întrupare
din lacrimă
ca o virgulă
mereu lăsată în urmă
Ela
Pe textul:
„febră 3" de paul blaj
0 suflu
ContextMaria prezintă elegant și mozaical un spectacol viu, cu oamenii de o profunzime, aparte, într-un articol ireproșabil ca și compoziție, ca și relatare a evenimentului, cu lumina reflectorului pe fiecare participant, de la 9 la 80 de ani, semn că esențial este cuvântul de spirit și manifestarea lui, cea care ne poartă prin viață pe o corabie solidă și bine cârmuită. Acest articol este profeionist realizat, nu doar sub mâna reporterului, cât prin cuprinzătorul suflet care a reușit să surprindă în filigran fiecare moment din festival.
Admirația mea, Maria, rareori întâlnim oameni atât de firesc dedicați altor oameni, ca un izvor de viață.
și la cluj nu prea ai stat
ochiul ți s-a deformat
s-a făcut un fel de lupă
sufletele să corupă
Nu puteam să te las fără un stângaci catren, fiindcă prea ne prinzi sufletele cu totul și ne lași spiritul să joace liber prin lume.
Ela
Admirația mea, Maria, rareori întâlnim oameni atât de firesc dedicați altor oameni, ca un izvor de viață.
și la cluj nu prea ai stat
ochiul ți s-a deformat
s-a făcut un fel de lupă
sufletele să corupă
Nu puteam să te las fără un stângaci catren, fiindcă prea ne prinzi sufletele cu totul și ne lași spiritul să joace liber prin lume.
Ela
Pe textul:
„În reluare de la Cluj...Festivalul Eterna Epigramă" de Maria Prochipiuc
0 suflu
ContextVladi tu vezi ce este și ce nu este și de aceea fpocul negru ți-a rămas nu doar idee. Mulțam.
Pierre, insule de lumină, vitraliile venețiene... stau și mă întreb cum a fost posibil să faci o legătură de care numai eu știam, între ochi de moarte, indian, veneția, candelabru, apus și fără numele nostru din care nu putem aprinde focul. Mă voi gândi mai departe la ceea ce poți percepe dincolo.
Ela
Pierre, insule de lumină, vitraliile venețiene... stau și mă întreb cum a fost posibil să faci o legătură de care numai eu știam, între ochi de moarte, indian, veneția, candelabru, apus și fără numele nostru din care nu putem aprinde focul. Mă voi gândi mai departe la ceea ce poți percepe dincolo.
Ela
Pe textul:
„Fără nume" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextBogdan, voi asculta You look good, ok. Ascult și citesc what\'s new in our world. Îmi plac și valurile. Dar nu mă pot sui pe toate. Nu știu surfing, unfortunelly. Și nici nu am atâta talent și respirație încât să înot numai pe sub ape. M-ai făcut să zâmbesc, e ceva nu?
Paul, te-ai gândit la Trakl și nu e întâmplător. Mă bucură că știi ce înseamnă uitarea lui Tu, și atemporalul tămăduitor. Nu e simplu. Și amprente de înger au unii oameni, de poți vedea. Mulțumesc, ai lăsat amprenta pe care o descriu aici în transparență.
Ela
Paul, te-ai gândit la Trakl și nu e întâmplător. Mă bucură că știi ce înseamnă uitarea lui Tu, și atemporalul tămăduitor. Nu e simplu. Și amprente de înger au unii oameni, de poți vedea. Mulțumesc, ai lăsat amprenta pe care o descriu aici în transparență.
Ela
Pe textul:
„Amprente" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Context