Ela Victoria Luca

Da, așa era. But don\'t worry, \"it`s so easy to lose your mind\". Merci pentru veselie.

Ela

Felicitări, Dușan, să îți fie limpede spiritul și să bucuri oamenii literelor cu scriituri de preț, așa cum ne-ai încântat de-a lungul vremii.
Să fie cu oameni înalți și frumoși, acolo, pe Bega cea spre Prietenie curgătoare! Frumoasă comunitate aveți. :)

Ela

Despre indigo, aș spune că îl găsesc, îl caut, îl regăsesc, indiferent că este vorba de trecere sau pasăre sau altceva. Este cumva, alături de sidefiu, ceea ce aleg oriunde aș fi. Mulțumesc și mă bucură firele invizibile care ne fac să scriem-gândim-simțim aceleași registre ale existenței.

Ela

Da, ai văzut formele în mișcarea lor spațială, tarsnformatoare. Mulțumesc, Florin, te apreciez pentru cum privești dincolo de suprafețe.

Cătălin, no amu, de ți-o plăcut începutul, îi binie. Unora le-o plăcut finalul. Mie îmi place să transform toate mai departe în altceva, încă nu știu în ce. Și totuși, cumva ai dreptate, fiindcă odată atins orizontul (albastru fecund până la aripă) ar fi trebuit să se închidă aici spirala. Însă, asta doar în închipuire. Pe pământ, în real, avem și (atâtea) neîntâmplate. :) Mulțam de tălmăcire, mi-ai pus o întrebare pertinentă. :)

Ela

Anca, ochiul tău a văzut bine cum se pierde din împrimăvărare pentru câteva secunde și cum se readuce suflul ei spre final. Și nu întâmplător ai ales acele versuri. Mulțumesc pentru cum mă descoperi.

Ionuț, diversitatea este, într-adevăr. De spus, nu au cum să spună nici măcar jumătate, poeziile. Cât despre visătoare, îmi permit luxul în poezie, pentru că în viața de zti cu zi, realismul este condiția necesară (nu și suficientă). Mulțumesc, nici mie nu îmi plac etichetele sau tiparele. ;)

Erika, da, este într-adevăr, o cuprindere și o întrepătrundere de universuri, cumva îndrumată de mai sus, de dincolo de noi, indiferent ce formă ai lua tu, ar lua ea, el. Esența poeziei aici se află, chiar dacă aparența dansului feminin-masculin e la vedere. Tu ai văzut dincolo de ea. Mulțumesc.

Ela

Petre, eu nu am luat în considerare decât ce ai scris. Și cred că e limpede că apreciez ce ai scris. Acum ce te rog este să colinzi prin pagina Alinei Manole și să îți dai seama de asemănarea (spun doar asemănare, nu identitate sau altceva) între anumite porțiuni din poeziile tale și ale ei. Asta m-a frapat în ultimele tale poezii și asta am vrut să spun mai sus.
Cât despre joaca printre interpretări a fost ca să cochetez cu ideea. Fiindcă mi s-a întâmplat să înstelez un text al cuiva care s-a dovedit ulterior că a fost clonă și am fost avertizată.
Ei, bine, lăsăm poliției ce e al poliției, Elveției ce e al Elveției, eu - mărturisind că nu știu și nu vreau să știu dacă ești clonă sau nu - dau stea pe această poezie acum, argumentația este scrisă în comentariul anterior.

Sper să găsesc în pagina ta poezii cel puțin la fel de bune ca ultimele 3.

Ela

Mulțumesc pentru revenire. Și poți reveni acolo unde simți sau nu tulburător. Eu împart binele. :)

Ela

Da, Mihai, așa cum ai simțit și ai văzut, de câte ori oare prin viața asta, iluziile nu au cum să înalță, ele rămân așa, îmbietoare și amăgitoare, cu firele lor transparente, trăgându-ne în orice direcție sau în mai multe deodată. Esențial etse să mai spargem câte una din când în când. Cum o fi însă să vedem la un capăt de drum că viațșa în sine este o mare iluzie... Cred că asta de fapt mi-ai dat ca învățătură în rândurile de mai sus.
Superb versul: \"tot ce a urmat se poate numi un desfrâu al singurătății\"...

Mulțumesc pentru aprecierea și susținearea ta, Mihai.

Ela

Miruna, dacă ai trit fiecare vers, înseamnă că știi cum e să fii totodată prea mare și prea mică pentru a trece prin infern și a te purifica de el. Mulțumesc.

Adina, mulțumesc, deprinzi iar sensurile esențiale, ca și cum ai pătrunde în lumea interioară a autorului cu ușurința unei lumini; ai văzut și magnolia, și infernul lui Dante, dacă adăugăm \"Poarta infernului\" și \"Cap de copil\" de Rodin, suntem aproape de capătul sensului.

Alina (T) :) - cred că îmi plac cărările deschise de un vis, fiindcă vin să dezvăluie realități interioare altfel greu vizibile. De aceea de multe ori în loc de noapte bună eu urez vis deschis. Mulțumesc, te mai aștept.

Ela

Interesant portret. Spun asta fiindcă am cumva o pasiune pentru portretele în versuri. Și, mai mult, aici portretul nuațează prin culori inclusiv registrele de trăire ale \"personajului\", într-un lirism cumva feminin ca stil al scriiturii și expresie. Îmi amintește foarte mult de stilul poeziilor unei poete bine apreciate de pe acest site și de pe altele, desigur. Atât ca mod de articulare a versurilor, a figurilor de stil, a alwegerii cuvintelor, cât și ca lejeritate de trecere, de translație, de pe un registru subtil pe un altul. În plus, nuanța mentală bine conturată, filigranarea stărilor, toate îmi par familiare. Ceea ce este bine, pe de-o parte. Pe de alta, citind toate poeziile tale, toate, felul în care răspunzi celorlalți comentatori, tonalitatea folosită în comentarii, grija cu care redactezi și textele și comentariile, îmi dau seama că am de-a face cu un om meticulos și care ține la imaginea de sine și la dialogul cu ceilalți.
Fragmentele de poezie pe care le remarc acum sunt:
\"mărgele de sticlă\" - hm, mai întrebam pe cineva curând unde mi-or fi mărgelele de sticlă? Nu doar cartea de Hesse. :)
\"ea poartă
doar douăzeci și patru de ani și o leucemie
acută de viață\" - mi-amintește de alt portret, personal, în versuri, \"ea e bolnavă de aer\"... nu cred, nu știu dacă ai citit, nici nu contează acum în calea evidențelor nu mai poate sta nimic.
\"cei care trecem
susul și josul dreapta și stânga
pe holurile mozaicate\" - ca niște oameni piramidali, nu?

\"ne creștem gazonul amintirilor în tălpile zilnice\" - nu întâmplător ales paralelismul universurilor, al timpilor, al umbletului nostru prin diferite lumi, alinat de atingeri invizibile
\"în iarba violet din buzunarele
morților\" - tabloul transgresează lumi, nu? și ce de nuanțe... sfere prin care nu știu dacă un om simplu ar putea păși cu asemenea conștiință și esențiializare. de aceea, mă întreb \"who\'s life? who\'s behind a name?\" (desigur nu bush jr., pariez)
\"viața a trecut
direct în centrul pământului prin fire de argint
ținute între degete\" - da, se continuă ideea, deja firele arginitii sunt țesute de \"ea\", acum e bine, se înnoadă și deznoadă secundele, trăirile, amintiri din timpuri diferite, nici nu mai știm de unde începe acest fir și încotro duce...
\"ea nu va mai trece
pe lângă oamenii
invizibili\" - da, cei piramidali, cum scriam anterior

\"ea respiră acum
property of lions gate\" - aici e un alt \"film\"; și neîntâmplător aleasă poarta leilor, era firesc să fie aceasta și nu a vântului sau a vulturilor. fiindcă ea are cumva amprenta leului pe destin. :)

și, pntru ca acest portret să fie complet, se adaugă și galbenul. culorile care apar frecvent în acele poezii despre care spuneam la începutul comentariului se întregesc: roșu, verde, violet, argintiu, galben. În altă parte, în altă poezie, apare și indigo. Nelipsit ca stare de fond. :)

Nu îți spun bun venit, fiindcă ești demult. Și nu îți acord stea fiindcă știi ce înseamnă. Și mai ales fiindcă am promis cuiva că atunci când îmi dau seama de ceva anume, nu mai înstelez până când nu se disting bine who\'s this \"life\", what \"person\" and \"poetry\".

Admirația mea există, fiindcă altfel nu aș fi spart tăcerea.

Ela

Ramona, da, obosim de a fi mari si de a transmite \"monstruozitatile\" noastre celor ce vin, ce ne urmeaza. Multam.

Marius, bun venit. Nu esti bagacios, decit atit cit spiritul copilaros din noi ne permite (a se citi bine copilaros, nu infantil). Da, ai prins bine filmuletul din spatele cuvintelor. Infernul (pacate, secrete, tare, nelinisti, rusini etc etc) din noi se transmite copilului inocent. :) Multumesc.

Ela

distanța bună :)

Depsre portrete și autoportrete aș scrie mereu. Cred că într-un fel așa se și întâmplă, cumva, scriind despre chipul oamenilor așa cum îl păstrez în mine, chipul de suflet și de spirit, despre chipul meu oglindit în ochii lor sau despre percepția mea despre ceva din mine, fictiv sau real. Tu ai desprins aproape toate trăsăturle de mine lăsate în acest portret, cumva al autoarei, cumva al încă două chipuri diferite care și-au lăsat amprenta în autoare. Definind-o. Mulțumesc, Adina, pentru întoarcere. :) Ai ales un loc din cele mai bune.

Ela

Cred că este esențială desitanța bună între suflete, nici prea departe, nici prea aproape, să poată fi trasate firele acelea invizibile care permit un anume acordaj, indiferent de timpuri și întâmplări. Tu ai văzut aici ceea ce invizibilul tăinuiește. Mulțumesc.

Ela

No, după cum mi-oi scris tu acia, apăi cred că mi-ai surprins două din cele mai sensibile corzi: scoicile și curcubeul. :) Dacă le așternem și în sidefiul de al suprafața valurilor acelea, apăi numai scriu decât pe nisip sau pe ape. Ce-ar fi? :) Mulțam fain și mă bucur că ai prelucrat măiastra. :)

Ela

Cum să pot să iau cuvintele tale, cele care vin să adâncească umbrele, acele umbre pe care mi se pare cumva nedrept să le trăiești parcă dintotdeauna, să îți fie la limita existenței și să pot să le (cuvintele)încarc cu atâta lumină încât la 29 de ani să poți să îți amintești de aceste lucruri ca de simple pietricele pe o plajă aurie? :) Mulțam, copil ce deschide universul după orice închidere. :)

Ela

Nicolle, ma miră frumos faptul ca ai văzut cele 3 imperfecțiuni despre care vorbeam si ca ai desprins atât de bine sensurile, oamenii în vid. Dacă tu vezi dincolo de cuvintele mele, este calitatea spiritului tău. Mulțumesc, impresionată.

Diana, interesant este că acest vivendi la mine fără amandi nu există. De aceea poate l-ai și simțit atât de clar. Mulțumesc, e bine să știu că sunt înțeleasă atât de ușor.

Ela

Frumos, uneori 27 face din insomniile de februarie caiete de poezii. La mulți ani, Teea, mulțam Ina pentru haiosul dar aniversar. :)

Ela

Alina, nu știu cum Sinele ăsta (adică știu dar nu e locul aci să) uneori simte deodată și fumul și viața, iar titlul cumva obligă - ca noblețea cumva - să păstrez în acel vers smoke and life, fiindcă așa se întâmplă cu unii oameni la caoătul întunericului lor. Sau așa l-am auzit eu pe Cohen în acea melodie. :)
Mulțam, se pare că ai multe de spus despre poezie în genere și despre eseuri, fapt pentru care aș dori să revii uneori pe pagina acestui autor. :)

Ela

Totul, nimicul sunt doar noțiuni. E o ironie cumva inclusă acolo. E ca și cum în loc de mai mult ca perfect ai scrie \"mai puțin ca perfect\". A fost un jos. Să reduci totul la nimic, să te simți perfect iar apoi acel \"nimic\" să te înghită, să simți cu te devorează imposibilul. Aici descriam o stare a unui om aflat pe muchia instabilă a existenței. Eu nu am atins încă această stare, dar cumva, văzând-o în jurul meu, încerc să o descriu pe cât pot. Iar motto-ul a fost în rezonanță cu acel portret.
Mulțumesc pentru că ai văzut cum și cu ce mă susțin eu de nu mă transform în nimic și nici în imposibil. :)

Ela