ars vivendi

\"și nici un critic să nu mai poată postula
trei imperfecțiuni despre arta mea de a trăi\"

trei imperfecțiuni despre arta de a trăi, și trei judecăți ne oferă și Dumnezeu... judecata de 40... judecata proprie, judecata veacurilor... câte imperfecțiuni infiorătoare...

\"abia atunci aș ști să primesc
privirile până la capăt
și nu m-ar mai atinge
nici o întrebare despre oameni în vid\"

oamenii în vid cred că prind viață lângă tine, și deja uită a mai fi în vid, ermetizarea lor o fărâmi cu iubire;

tăcere absolută, cred aș invocao și eu, uneori am avut senzația când am deschis o carte a unui poet, sau a unui scriitor, că aș fi deschis o parte din sufletul său, parcă se aude vocea de dincolo de moarte, poate tăcerea ta, știi ... e liniștea unei rugăciuni;

p.s. nu știu de mă destăinui ție câte ceva din tainele mele, mă sperii când mă auzi... cum faci asta? serios acum, cum de te aud mai clar dincolo de cuvinte, dar e mult mai multă trăire poetică cu suflet-cuvânt.

cu mare drag
Nicolle

tu nu vorbesti de ars vivendi; aceasta intamplare de argila a ta tine de ars amandi si nu va fi vanduta niciodata. :)

Nicolle, ma miră frumos faptul ca ai văzut cele 3 imperfecțiuni despre care vorbeam si ca ai desprins atât de bine sensurile, oamenii în vid. Dacă tu vezi dincolo de cuvintele mele, este calitatea spiritului tău. Mulțumesc, impresionată.

Diana, interesant este că acest vivendi la mine fără amandi nu există. De aceea poate l-ai și simțit atât de clar. Mulțumesc, e bine să știu că sunt înțeleasă atât de ușor.

Ela