Ela Victoria Luca

textul are 4 greșeli, de aceea a fost refuzat pentru corectură, nu refuzat de tot, adică se așteaptă de la tine să corectezi, pentru ca apoi să fie aprobat.

\"locu\" - locu\' sau locul
\"zgomotu - zgomotu\' sau zgomotul
\"dracu\" - dracu\'
\"fi-ți\" - fiți

Sorin, cum mi s-a părut mie acum are altă relevanță, esențial este cum ați apreciat voi cu totți cei 2 autori, creațiile lor, asta îi va ajuta în continuare, o imresie autentică, un adevăr.

Daniel, sunt 2 autori foarte tineri și impresia mea rămâne aceeași, dincolo de orice eroare de apreciere și subiectivism: și Adina Batîr și Adrian Diniș, dacă vor continua să se dedice creației poetice, vor fi recunoscuți în timp și de public, și de critici. Eu cel puțin asta le doresc, să-și ducă drumul mai departe.

Selecția aceasta a fost la propunerea mea, lucru mai mult sau mai puțin apreciat, fapt pentru care pentru următoarele întâlniri de cenaclu nu voi mai fi eu cea care propune.

Mă bucură să văd generozitate și creație, să parcurg un itinerar artistic al unor copii-adolescenți care și-au găsit drumul, tot spre spiritul anilor tineri.
Felicitări lui Sorin pentru piesă, dar îndeosebi pentru dăruirea și implicarea în acest itinerar teatral. Felicit și întreaga trupă IndArt pentru curajul de a merge mai departe indiferent de obstacolele întâlnite, ghidați fiind de Dan Simion și Bogdan Gagu.

La bună regăsire, sper să fim cât mai \"plumbuiți\" de voi!

Ela

Mesajul meu nu cuprinde nici-nici, este doar o trimitere în spațiul virtual, într-un 21 mai, de sf. elena și constantin. Cam atât. Ecourile de care scriu erau pe divan nu pe tavan, diferența fiind semnificativă. Cât despre cine iubește cu adevărat poezia, voi vedea de azi înainte, e deja altă zi. Mulțam de revenire.

Ela

Mulțumesc, eu am păstrat deschiderea ochilor de prea timpuriu, tocmai de aceea uneori ceea ce văd este aproape insuportabil, într-un omenesc prea, mult prea inuman. Mai bine este să deschizi pleoapele cât să poți suprinde doar ce poți cuprinde.

Ela

Mulțumesc, uneori e bine să vezi totul, nu doar lupii, ci mai rău de atât, tot ce este posibil de văzut, închizând ochii sau refuzând să vezi nu faci decât să te adâncești în neputință. Despre pleoape, e și somn, și altceva, mai trist.

Ela

Atmosfera este de zi ca toate zilele, cu toate particulele din ea. De felul meu sunt vesela casei, azi nu, nimeni nu iubește de fapt poezia. :) Nici măcar eu. Sau așa am tupeul să afirm azi, fiindcă pot greși în sfârșit. Mulțumesc pentru semn și melodie.

Victoria, mulțumesc, uneori presimțirile se adeveresc și nu este bine, e bine chiar să rămâi în ascunziș, dacă așa ai simțit. Mulțam pentru semn.

Mariana, am scris așa fiindcă așa am simțit, nu mi-a cerut nimeni și nu voi intra niciodată în tipare en vogue, e doar o fluidizare pe acre eu am simțit-o necesară. Mulțumesc că poți lectura în ritmul propriu. Asta am și intenționat.

Ram, uneori verticalul e tot ce contează, dincolo de orice decizie conștientă sau nu. Alegerea sau nonalegerea pot avea uneori același efect, dar se vede în timp de cele mai multe ori. Mulțam pentru firul ales.

Mariana, nu, nu știu, regret, acel \"heart and soul\", dar știu acest cord și acest suflet. Ziua a fost imposibil de imposibilă în anumite aspecte. Dar așa sunt cam toate zilele noastre. :)

Ela

Bogdan, spaima de prăbușire o trăiește fiece om în zorii vieții sale, urme din ea rămân, chiar și inconștient; unii oameni sunt bântuiți de ea o viață întreagă, uneori atât de intens, încât prăbușirea este inevitabilă. Aici, este cumva alt sens, metafora permite trăire, baletul, dansul, chiar și așa, într-o aparentă fragilitate, fiindcă zvâcnirea, viața, este în spirit. Mulțumesc pentru tălmăcire, te mai aștept.

Geo, tare greu mi-ar fi să știu tot ce se proiectează asupra. Cert este că o bună parte se percepe, de aceea esențial este să știi până unde ești tu și de unde încep ceilalți, cu fragmentele lor proiectate. Și să păstrezi ce îți priește, reflectările în cioburi nu aduc decât o falsă compoziție. Iar eu cu falsurile nu mă împac, le fac praf. Mulțumesc pentru că ai avut răbdarea lecturii și scrierii.

Ela

Mulțumesc pentru că ai reușit să citești un fragment din scrieri. Aici sunt doar o parte. Nici eu nu mai am pathos de a le reciti, însă voi ajunge unde cu ele, altfel nu ar fi fost gândite-simțite-redate. Nu am înțeles cum e cu liderii, dar nu-i bai, îmi place când sunt și lucruri pe care nu trebuie să le înțeleg vreodată, mai greu e cu cele pe care le înțeleg, fie că spun, fie că nu. :)

Ela

Eu mă păstrez danaidă, există un \"Rodin\" pentru a mă sculpta, chiar și în lemn de cireș. Mulțam pentru revenire.

Ela

Ana-Maria, nu este proză, ci e o pagină de \"gânduri\", rog încadrare la \"personale\". Mulțumesc.

Nicholas, \"cu ochii închiși\" nu s epoate scrie decât la persoana întâi. Tu știi asta. Persoana a doua poate o voi folosi altădată, nu într-o pagină de jurnal, nu în jurnalul acesta.

Valeriu, constelațiile sufletului cuprind simțirile celor ce sunt cumva prezenți, prin timpul și culorile lor, aici. Mulțumesc, mă bucură oranjul tău.

Ela

Îmi văd de drum, e al meu. My lord e My lord, simplu personaj. E jurnal și ceva. Mulțumesc, păcat de non-receptare, e drum lung până la mine, da.

Ela

Poate de aceea lipsa acelui suflu al bărbatului imaginat aici este și cauza \"cardiopatiei\" și poate de aceea esențele tari sunt greu de sculptat, dar depinde cine ce sculptează aici, iubind, și cum. Mulțumesc pentru semn, demult nu am primit dinspre tine. :)

Ela

Ela

Ioan, hai să ne plimbăm agale, oranjul rămâne adăpost pentru dureri. Mulțumesc.

Ioana, ceea ce face Ela de când se știe, deja 30 de ani, este să scrie și să simtă oamenii. Cele două drumuri s-au intersectat la un moment dat și îi vin bine ambele, cu suișurile și coborâșurile lor, din cauza reliefului inevitabil având forme diferite. Mă bucură că o poți cunoaște pe ela așa cum este ea, indiferent de ceea ce face, chiar dacă nu ai văzut-o vreodată. ci ai perceput semnele ei. Cu sau fără punctuație, de lumină sigur. Mulțumesc, mult, m-ai lăsat spechless.

Ted, să vină Bobadil, fiindcă amândoi ați avea dreptate: nu există văzut fără văzător, în subtil, de aceea nu contează uneori unde este strabismul, ci că există și, inevitabil, îi atinge pe amândoi, sau pe acei \"n-1\". Da, cei care au nevoie de silogisme vor trăi în ele, e și acesta un echilibru, necesar. Mulțam, mă bucură să te văd bine aici.

Cristina, fără trecerea prin desenul tehnic nu trasa realiza o piramidă în spațiu, decât dacă te-ai născut deja ființă piramidală. Nu mă întreba acum ce sens dau acestor cuvinte, am mai scris despre asta și voi mai scrie. Ce bine că un jurnal poate să aibă astfel de cititori.

Constantin, ai și întrezărit liniile esențiale din acel portret al lui \"darius\", cât despre oranj, la mine și insomnia este așa, când eram copilă foarte mică îmi închipuiam paradisul cu portocali, nu meri, îți dai seama ce deziluzie am avut când am aflat povestea biblică, doar câțiva ani mai târzior. Te mai aștept. :)

Thaiis, tu ai perceput fin aceste schimbări de registru în manifest, care de altfel în interior există de mult timp și greu îmi este să le las vederii. Da, aleg mereu un anume moment pentru destăinuri și aleg de altfel și modul de a desprinde tainele, în spirală. Mulțumesc, nu e ușor. :)

Victor, versuirea ta a țesut îngemănarea stelară, singura care de fapt contează în cele din urmă, fie ea lumină sau întuneric. Mulțam, ce bine să te regăsesc și aici, de citit eu citindu-te mereu. :)

Erika, și când sunt înghețată și prinsă de slăbiciuni, lumina aceea - așa cum emană din fotografia ta - nu mă părăsește. Mulțumesc pentru cât Ra vezi în mine.

Noemi, tu te-ai oprit spre acel punct al căderii, ai simțit sincopa, ai perceput pulsul stins, sublunar, acolo unde abia respirabilă mai sunt. Mulțumesc, spre alte praguri, da. :)

Ela

Am prins comicul. Dar nu știu dacă toți cititorii l-ar fi prins. :)
No, amu, prinde-ți trandafirii, la douăzeci de ani, nu poți lăsa nimic să-i ofilească. :)

Ela

Nu \"se aseamănă în psihologie\", ci în realitatea psihică, interioară. \"Psihologia\" e o cunoaștere, o artă, o știință per se. :) Formulează altfel în primul rând.
Și: realitatea psihică s eschimbă, se transformă, metamorfozarea are loc, într-un spațiu-timp propriu fiecăruia. (asta apropo de \"Dar psihologia umana nu se va schimba.).
Suntem diferiți, avem asemănări, niciodată suprapuneri până la identitate. Însă și diferențierile sunt pe o marjă, ce atinge o anume anormalitate. Însă: fiecare dintre noi are limita lui de anormalitate. Fiindcă \"normal\" deja este o noțiune-construct-reper, nu există decât pentru a da o măsură.
Lumea va pieri? Aici, sunt total în dezacord. :) Sau sunt o optimistă incurabilă. Cred până-n rărunchi în spiritul uman, dincolo de orice.
Am dat o nuanțare gândurilor tale, atât. Voi reveni, \"not wanted girl\". :)

Mărturisire: nu mai îmi spune \"să trăiți\", mai ales de ziua ta. :) nu semăn deloc cu o autoritate severă, aspră, punitivă, tiranică etc. :)


e o lumină în ape
prin unde feecioara
își despletește visele
răsucind flori de noapte
spre răsărit
ca o naștere fără întuneric


Ela

Mulți ani senini și buni!

Rugăminte: încadrează textul la \"personale - gânduri\", ca să fie în ton cu ceea ce ai scris.