Poezie
amiaza unei iluzii
1 min lectură·
Mediu
niciunul dintre noi nu va îndepărta ignoranța
vom sta la o ceașcă de amiază
rotunjind amuzați umbre
tu ale femeilor pe care le privești desculțe
prin oraș
eu ale bărbaților pe care i-aș fi iubit târziu
la marea roșie
cred că ești cardiopatia mea definitivă
îți voi lăsa două obiecte turquoise
să nu mă uiți
să nu mă confunzi până la disipare
cu marea aceea unde ne răsfiram sâmbetele
intuiții ale peștilor argintii
înțeleg acum
vei fuma o țigară fină desigur mentolată
vei iubi o femeie
vei alunga orice tresărire a inimii
eu nu ți-am fost decât o sculptură ciudată
în lemn de cireș
063.385
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “amiaza unei iluzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/183409/amiaza-unei-iluziiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
...în lemn de cireș. Cardiopatia definitivă, care deja pune sfârșit un \"rău de tine\" (la mal de toi). Nu am de ce renunța la acel vers, cu atât mai mult cu cât are sensul acum spus d emine. Și chiar așa ca o barcă zvârlită pe \"marea roșie\", hemoragie interioară în urma unei dez-iluzionări, chiar și așa fiind, are sens.
E firesc apoi să fie mai puțină forță, ca în final să se revină la o esență tare, al re-animare: esența lemnului de cireș, care este puternic, este rezistent.
E o logică afectivă aici. E un poem în șoaptă rostit, ca o mărturisire la amiază. Poate dacă ar fi avut un suport real povestea, ar fi avut mai multă forță, în caz că aș fi intenționat acest lucru. Eu am intenționat o șoptire. Imaginația se pare că uneori e mai slabă decât realul trăirii. :)
Mulțam pentru pospasul sub cireș, Marie.
Ela
E firesc apoi să fie mai puțină forță, ca în final să se revină la o esență tare, al re-animare: esența lemnului de cireș, care este puternic, este rezistent.
E o logică afectivă aici. E un poem în șoaptă rostit, ca o mărturisire la amiază. Poate dacă ar fi avut un suport real povestea, ar fi avut mai multă forță, în caz că aș fi intenționat acest lucru. Eu am intenționat o șoptire. Imaginația se pare că uneori e mai slabă decât realul trăirii. :)
Mulțam pentru pospasul sub cireș, Marie.
Ela
0
Vei fuma o tigare desigur mentolata...vezi tu Ela, un barbat care fumeaza tigari mentolate n-are suflu sa invie o statuie, nu-i bine sa te faci statuia unui sculptor fara puteri magice, Galateea a ales bine, desi in fiecare barbat e un Pigmalion fara sa fie neaparat sculptor.Si habar n-ai ce si-n cine se ascunde...unse-s in sine capetele de alabastrul ale pruncilor visati si de unde prinde viata femeia din stinca...Frumos Ela, foarte frumos...
0
Poate de aceea lipsa acelui suflu al bărbatului imaginat aici este și cauza \"cardiopatiei\" și poate de aceea esențele tari sunt greu de sculptat, dar depinde cine ce sculptează aici, iubind, și cum. Mulțumesc pentru semn, demult nu am primit dinspre tine. :)
Ela
Ela
Ela
Ela
0
Ela, acelasi sculptor poate face si-o gorgona daca nu baga bine de seama. Si-n general baga de seama asa de putine lucruri sculptorii ca dupa aia se mira de ce orbesc ,impietresc pe scurt o bulesc definitiv.Semn n-am dat ca mereu umblu aiurea, cad pe scaun la sfirsitul saptaminii, acu citesc din urma,am vazut ca ai o proza si ma duc la ea.
0
Eu mă păstrez danaidă, există un \"Rodin\" pentru a mă sculpta, chiar și în lemn de cireș. Mulțam pentru revenire.
Ela
Ela
0

Amintirea joacă roulul cel mai important, nuanțe de regret ce transpun din tot poemul. Aș renunța la versul: cred că ești cardiopatia mea definitivă e aruncat așa cum o barcă iese în larg atunci când condițiile nu sunt prielnice, rupe din ritmul poemului, dacă vrei e ca un fel de cădere, iar versurile de după nu mai au forța de început( e doar o părere) și resemnarea: înțeleg acum
vei fuma o țigară fină desigur mentolată
vei iubi o femeie
vei alunga orice tresărire a inimii