nemișcare vertebrală

stinge lumina darius cobor în mine vreau să te simt între vertebre să știu că îmi încercuiești vertical somnul și curgi prin măduvă să nu mor acum aș mai avea câteva obiecte bizare de împărțit cerșetorilor câteva cărți de ars în focul alb înțeleg că nu ai timp să mă aștepți la intersecția meridianelor voi fi nevoită să arunc resturi din ceilalți să mă mint că trăiesc de la genunchi în jos și pot merge desculță prin caverne fără să aud cum spargi în mine cristale și râzi indiferent eu nu pot suporta indiferența e o ansă pe care nu ai voie să o atingi nu te voi lăsa acum să pătrunzi prin toate celulele verzi mi-e încă lehamite de lume ar trebui să îmi fac o cruce de aer și să primesc alt botez așa că nu îmi profana nonintegrarea e singurul loc în care nimeni nu are cum ajunge nici eu și de aceea păstrez încă neființă între clavicule e frig am uitat să simt astăzi îmi pulsează doar o venă străină probabil că mi te-ai adâncit în inimă ca un șarpe inofensiv într-o scorbură de cedru așteptând să se apropie călătorul să îi privești ochii pentru ultima oară și așa voi ști alesul