Ela Victoria Luca

Nu știu cărei nuanțe de albastru îi mulțumește Răzvan Ducan în poemele sale, poate că ceruleum, paote că voroneț, aquamarine sau cobalt, poate doar cielului, nu știu, cert este că e o întâmplare a firii sale poetice, care merită să fie recunoscută.
Felicitări și vă așteptăm la \"raft poezie.ro\", pentru ca doritorii de albastru liric să poată primi cartea.

Ted, pentru mine orice detaliu este important, fiindcă are semnificație, interioară. Despre exterior, are cine să-l gestioneze. Gracias.

Cred că spre final se desprinde o altă poezie sau începutul altei poezii, cel puțin eu desprind acest sfârșit pentru ziua de azi:

\"doar la marginea așezării dulgherul cioplea
carte de lemn
unde se deschidea profeția
limbile noastre stăteau semn- cel ce ne precede ne este inimă de trup!
iară noi?!

nud de duh
ne veți vedea pictându-ne la ceruri\"


P.S. Ted, bine că ai scris cui i-e dedicată, altfel pțeam cum am pățit la o poezie cu un titlu asemănător.


Ela

Vă mulțumesc amândurora, vă rog invidiați-l pe Darius, amândoi, pritenii știu de ce, chiar dacă orbirea există, fiindcă și ea e o iluzie, precum toate piesele unui domino. Eu, ultima Danaidă, mereu caut o altă piesă lipsă. Dar, cine știe, mergând mai departe, prin acest pelerinaj, voi ajunge. Poate.
(mi-ai amintit în comentariul tău de un pelerinaj pe care chiar l-am făcut de la Notre-Dame de Paris la Notre-Dame de Chartres. și nu aveai cum să știi. nu?)

Ela

Irina, pentru că ai perceput strofa a doua, mi-ar fi plcăut să îmi lași impresia în câteva cuvinte doar.

Dan, pentru că în orașul în care erai al 18 ani, eu nu eram, și pentru că acest oraș traversat în sens invers e o altă lume.

downtown, Ela, pentru toți cei ce au lăsat semn aici

dorin, ai putea să faci un font cu corp mai mare, te rog? e greu lizibil, deși știi cât de mult îmi place mie să fie abia lizibil.
o imagine de zbor dincolo de sensuri, nepătrunse.
aștept să văd dacă și tu consideri că e mai fain un corp un pic mai mare. (al textului)

Mulțumesc pentru limpezire. Și lui Ted i-am spus fiindcă știu că înțelege cum și ce îi spun. Nu altfel.

Da, nu Florin l-a recomandat, și nici eu. :)

Da, este discuția între editori.

Știu, Ted, tocmai de aceea. Oricum, să fie drepți cei ce sunt drepți, mai departe. Asta contează, cred eu, mai mult decât orice avalanșă.

Ela

Nu aș fi vrut să îți las comentariul acesta. Dar asta e.

Atitudinea lui Florin este, da, față de un anumit editor. Dacă va dori să spună la cine se referă, este alegerea lui.
Rog a nu mai da stele anapoda acum.
E de ajuns semnalarea aceasta a lui Florin Bratu.

Mulțumesc.

nu este Ela Victoria Luca cea care isi reco singura textele. :) iar pe Florin Bratu al apreciez in continuare pentru cum scrie si cum vede lucrurile. care ar putea fi spuse si pe nume. daca tot faci un lucru, fa-l pina la capat. asa ar fi cusher.

Ela

steluța lui Felix, care nu urcă deloc.

portret, în titlul comentariului.

în urme pastel, cu întoarcere spre sine spre a descoperi anotimpurile interioare, ca și cum renăscându-te ca un prunc ai reuși să descoperi alte păduri, ce ar fi putut să îți fie prilej de iubire. mi-a plăcut. cu o remarcă doar. primul vers, \"atârnândele fuste de fantezia...\" îmi pare greoi la recitat.
mă bucură să te regăsesc.

Ela

cumva liniștea se calcă în picioare aici, fiindcă tot zgomotul primordial strigă, desfășurat în cutia de abanos a memoriei, asurzitor și penetrant ca un fulger ucigaș. nu știu de ce în a doua strofă aș vedea cumva altceva decât \"sărutul\", cumva doar întâlnirea privirilor, până la sărut.
în ultima strofă se deșiră construcția, vădit aleasă așa pentru a da semnificație mesajului. știi, avioanele au cutie neagră, cea pe care se pot regăsi ultimele rămășițe de strigăt de ajutor, după o prăbușire. am sentimentul că aici e vorba de așa numitul zbor mort sau mortifer și că orbul este el, Dumnezeul cel fără sens atunci când nu vede cum îmbătrânim lângă el, spre a-i urma lumina. sau poate doar eu văd așa, acum. fiindcă aud un zgomot de fond, altfel.
ceva din finalul poeziei mă pierde. cred că poți încheia la \"amăruie\".

și am lăsat citirii.

Ruxandra, ai fost aproape de versurile din ocean soul, iar melodia în subtil e răvășitoare. Cred că ai simțit deja. Mulțumesc pentru semn.

Ioan, mă bucură că îți place și ocean soul, melodia. Eu de film nu știu, voi ști curând. Mulțumesc pentru revenire.

Iulian, mă bucură întoarcerea ta, sunt deja câteva luni de când nu am mai văzut apariția ta pe site. Aici, acum, semnul tău e binevenit. Sper să revii cu scrieri și comentarii, să ai un mic timp pentru tine și aici, în poezie.ro.

Adina, ai pășit în oceanul acesta urmând cercuri-cercuri luminoase de sens, unele atât de ascunse, încât și mie mi-e greu să le revăd. Înduratul, întâmplatul și timpul rămân deschise, ce e să se întâmple, întâmplă-se. Mulțumesc, singura recomandare pe care mi-o doresc este să las scrieri dincolo de vremelnica noastră trecere.

Ela

Ioan, pentru cum ai văzut nașterea din eternul apei, focului, pământului, toate într-o melodie a vieții. E \"Ocean Soul\" - Nightwish.

Alex, ascult a-fi-ul din tot fiindul, lucru sau om sau nevăzut, fiindcă toate ne compun și noi compunem toate, întru fire. Mulțam pentru versuire, am simțit vibrația.

Costel, mulțumesc, cel ce merge înalt prin okeanos aude orice cuvânt de dincolo de el și pășește ca și cum ar lăsa apa sufletului să curgă spre ceilalți, tot mai departe. Mulțumesc pentru cum ai primit poezia aceasta.

Mariana, \"sentimentul oceanic\" și nostalgia trăirii lui eterne este în fiecare din noi. Să ne ascultăm. Mulțumesc.

Victoria, repetând acel final e ca și cum ai infinitiza firul de lumină din tine. Mulțumesc.

Cristina, rareori se aduce adâncul spre suprafață. Și totuși, depinde din ce punct privești și cum îți este vederea. Aici am transmis celor ce știu asculta adâncul înalt din ei înșiși. Mulțumesc.

Ela

crezi că ar merge trece cuțitul, în loc de \"calcă_cuțitul\"? fiindcă ar fi o mică fisură aici în construcție. și la \"cu_ciocane\". în rest, nu aș avea nimic de schimbat, aș avea doar o reală apreciere pentru o poezie pornind de la și despre care voi scrie curând un mini-eseu. felicitări.

Ela

Frumos ai împletit fir de imagine cu fir de când, fir istoric și fir prezent, fir simbolic și fir afectiv... uneori am sentimentul că ceea ce reușesc să las vederii e mai mult decât am știut că va fi perceput. Iar asta mă bucură, fiindcă e semn de similarități și întâlniri spirituale fericite. Mulțam mult.

Ela

Mi-a plăcut începutul poeziei:

\"în ritmul ploii bate toaca-n versuri
furtună poeme
cuvântul dispare spre nord \".

Remarc și grija scrierii tale în ultimele zile. Mi-ar plăcea ca în versul \"în visul inelat pe arcușul panei muiată-n\" să scrii înmuiată.

Și cred că poți renunța la ultimul vers, desigur, dacă ești și tu de acord cu aceasta. Se termină firesc \"și mister...\"

Ela

Mulțumesc, să fie bine văzute e mai mult decât esențial pentru un autor.

Ela