Poezie
Alpinistul dorului…
1 min lectură·
Mediu
în ritmul ploii bate toaca-n versuri
furtună poeme
cuvântul dispare spre nord
pustiul văii stârnește dorinți
în praful mărunțit de dor cearcăne
dispar privirii furtună din versu-mi trist ...
se naște sau moare, dar urcă
în visul inelat pe arcușul penei înmuiată
strop cu strop de sudoare
intersecții dese urcate-n bulevard de dor
stoarce dragă în piatra dură
cu vers calcaros diform
extazul să curgă-n stalactite
spre poarta albă...
ascundă-n caverne și Sfinx și Babele și Toaca
și cerul și mister...
0911
0

\"în ritmul ploii bate toaca-n versuri
furtună poeme
cuvântul dispare spre nord \".
Remarc și grija scrierii tale în ultimele zile. Mi-ar plăcea ca în versul \"în visul inelat pe arcușul panei muiată-n\" să scrii înmuiată.
Și cred că poți renunța la ultimul vers, desigur, dacă ești și tu de acord cu aceasta. Se termină firesc \"și mister...\"
Ela