Poezie
ela ela lama săbiei nu tace
1 min lectură·
Mediu
sub acest cearșaf de var
Pictoru’ și-a tăiat schițele cu un rac
- natura moartă, mai întâi – natura moartă!
de data aceasta vom mânca pâine pe artă
și ne vom bea mințile
iar lui stelaru îi vom da de pomană
lui labiș îi vom da de pomană
lui nichita
și ție arhanghel al plasticienilor
tuturor îngerilor bețivi le vom da de pomană
cuvințile
îi vom întâlni pentru că e absurd
ni s-a spus
noi ne-am dat vestea unul altuia
dar nu ne-a crezut nimeni
brutarii frământau sâni
măcelarii își desfăceau nevestele
cizmarii tresăreau în somn visând că pingelesc
muntelui venus crestele
doar la marginea așezării dulgherul cioplea
carte de lemn
unde se deschidea profeția
limbile noastre stăteau semn
- cel ce ne precede ne este inimă de trup!
iară noi?!
nud de duh
ne veți vedea pictându-ne la ceruri
13 iunie 2006, lui Gabriel Tudorie
033525
0
\"doar la marginea așezării dulgherul cioplea
carte de lemn
unde se deschidea profeția
limbile noastre stăteau semn- cel ce ne precede ne este inimă de trup!
iară noi?!
nud de duh
ne veți vedea pictându-ne la ceruri\"
P.S. Ted, bine că ai scris cui i-e dedicată, altfel pțeam cum am pățit la o poezie cu un titlu asemănător.
Ela