Ela Victoria Luca

nu știu de ce văd aici o versiune a principiului dominoului. e o versiune sumbră, de parcă piesele din interior cad pe rând, și nici nu mai contează care din ele e prima, care începe lanțul căderilor. scriam nu demult cum moartea are un destin mai de plâns, fiindcă atunci când ea îi va lua pe toți, nu va rămâne nimeni să o îngroape și să o plângă. aici, fac un pas altfel: un bolero spre viață, fiindcă, știi, Mihai, Poezia, ca și Lumina, nu se pot stinge, nu se pot îngropa, nu se pot duce. Și e bine ceea ce faci, câtă vreme lași în urmă și fire de poesis autentic, și înțelepciune, și Întâmplare Sacră. Semnul meu de lumină pentru o poezie-dezvăluire a sorții celui ce nu-și află începutul.

Ela

Mădălinica, pentru cum ai văzut că întâmplarea își are continuitatea, cineva face să ne întâmplăm. Și dacă ai citit și cu mintea și cu sufletul, atunci înseamnă că ai găsit și a treia cale de a primi în tine orice întâmplare.

Aurelian, punctul din care am început să ne întâmplăm nu știu cine și dacă îl va regăsi vreodată. Însă voi avea grijă de cum îmi voi purta haina toamnele astea, e atâta suflet de dus.

Emilian, uneori ating finaluri irespirabile, și atunci pumnii devin tot mai mici, Întâmplătorul trece peste noi amintindu-ne pământul. Locul neșterii și îngropării. De acolo primim \"epistole\", ca și din \"aer\". Din toate cele neîntâmplate, spre a le întâmpla. Mulțam pentru acest semn.

Ana Maria, mulțumesc de primele tale însemne pe clipa mea, cele neîntâmplate se manifestă când le vine timpul. Da, e ceva aici din \"timpul spart\", fragmente care se suprapun in-vizibil. Și care ne construiesc orice am fi să fim.


Miruna, da s-a întâmplat să fiu, de aceea neîntâmplarea ce încă este latentă, necunoscută, a-percepută își așteaptă timpul. Poate când aerul va fi de ajuns sau când hainele vor fi cuprins sufletul. Mulțam fain pentru pumnii strânși.

Ela

da, scrie cumva acest lucru sub versuri. cumva intuisem că primele sunt de Ghe Sârbu, și celelalte de altcineva, dar așa lipite de versuri... distorsionează tot. :)

\"zi după zile ghS\" ??
doar pe drumul hărăzit MD ??
eu una nu înțeleg zile ghS și hărăzit MD

de corectat:
\"mințit.Această\" - spațiu după punct
\"îpentru a\"
\"siama\" (apare de 2 ori) - corect e seama
\"căzut ,poate\" - aici corect este: căzut, poate
\"considera\" - consideră
\"jumatate\" - jumătate

a se verifica textul înainte de postare.

pe lângă diacriticele lipsă pe care trebuie să le adăugați, mai este de corectat și \"gendesc\". oricum poezia e la limita atelierului.

corectează te rog în ultimele versuri: jumatate, si

Cornelia, eu chiar am tendința asta de a simți timpul fără măsură, secunda să pară an, anul să pară nanosecundă. Oricum, în noi, în suflet, timpul are altă dimensiune. Mulțam.

Andu, absență? A cui? Spiritul Elei a rămas și este. :) Ca să nu mai vorbim de suflet. :) Și desigur că Darius e mărturie. ;)

Ela

poetul își țese lumea, așa precum a fost țesut interstițiul uman. umbletul, coborâtul, privitul, tot ceea ce mișcă materia, când spiritul din munte înalță. e creația pusă la încercare, fiindcă litera e moartă câtă vreme spiritul nu se poate răscumpăra. spațialitate și temporalitate re-gândite sub prisma existențială. filonul filosofic e bine păstrat, nu atenuează poeticul. ușor descriptiv pe alocuri. aș fi renunțat la \"dar în rețele\" sau aș fi exprimat altfel. și la \"glanda\", cred că era suficient hipofiză.
remarcabile versurile:
\"eșafodajul din litere în conul primei idei apoi păianjenul țesând
între creierul tău și celelalte lucruri
rețele duble prin care circulă frigul\"
și apreciez îndeosebi modul în care ai lăsat deschisă polaritatea din final:
\"azi te îndrepți spre același povârniș urcat și ieri
înseamnă că stâlpii sunt întorși iar cerșetorul și-a răscumpărat
doar picioarele

ridică-te și mergi\"

Ela

Andreea, sfârșitul are rădăcina mereu în început, mulțumesc pentru semne.

Uln, foiță cu foiță, poeziile se metamorfozează în cina noastră cea de toate zilele, nu? Mulțam pentru ochiul de artist.

Mircea, când îi vorba de creație poți fii și fiică și fiu, și bărbat și femeie, spiritul e cel ce se manifestă. Da, ai văzut că este un ritual inițiatic în sens invers de la copil la părinte, de la discipol la maestru. Așa se întâmplă când învățătura a fost însușită. Mulțam fain.

Ela

Muțam pentru că poți simți poezia chiar și în cenușa zilelor, păstrez inima larg deschisă.

Ela

Da, măi, da, am pus punct ieri acolo sus de tot, de aceea îmi las inima să bată ea virgulele vieții, că e timpul, vorba tatei: \"dar până când un trai...?\" Și fii sigur că cine are a nimeri inima, apăi o nimerește. Esențial este să aibă și priceperea de a rămâne în ea. ;) Mulțam, și la bună revedere.

Ela

Dana, mereu flux-refluxul trăirilor noastre, mereu polarele, contrastele, suntem cumva la intersecția lor. Mulțumesc pentru întâmpinare.

Liviu Savar, sau cum îți e numele, ai scris îndeajuns cât să îți lași amprenta; așa cu majuscule, cum ai scris tu, albastrul sperie până și verbul \"a fi\". Glumesc, deși iau în serios. Nothing is nothing. Thanks God, indeed.

Aurelian, trepte, cercuri, praguri, noduri, ce o fi să ne fie dat, trecute să fie ele. Mulțam

Ela

Maria pentru că m-ai însoțit și când am putut scrie, și când nu am putut scrie, și în rugă, și când era întuneric. Fiecare îndepărtare își are apropierea ei, iar tu porți în tine mereu sufletele-aproape.

Octavian, din păcate nu am putut scrie decât 2 din cele 12 zile. Dar e timp pentru toate, e timp. Mulțam.

Hanna, bun regăsit, mă bucur că mi-ai ascultat gândul nerostit și că ai ghicit semnul bun din cafea. :))

Mahmoud, mulțumesc pentru buna întâmpinare din ziua de ieri-azi, aici acasă simt întregulși oamenii-dar.

Ela

fiecare cuvânt vine în ținută de seară, elegant ca un prinț al tărâmurilor fără formă, imaterială întâmplare a fiinșei, de acolo de unde poezia își desface pletele de lumină, spre a asculta inima, așa cum își lasă vibrația sacră. imaginea mea stranie în mica și pământeasca ei întrupare îți lasă acum gratitudinea albă pentru cele trei poeme în dar.

Din treizeci și șapte de bătăi de inimă, nu pot decât mulțumi pentru portretul de suflet, în care cuvintele mă ascund pentru a mă descoperi, așa, simplu, ca un mister în cântec de clopot. Mulțumesc Maria, mulțumesc și vouă tuturor celor ce mi-ați fost alături în absență și mi-ați fost dar în 27.

Drag, Ela

diacriticele sutn obligatorii in texte

Aurelian, pretul nu e al camerei exterioare, ci al lucrurilor interioare, a celor din viata ta, la care renunti spre a implini altceva, mai inalt. multam fain, bonne chance à toi aussi.

Octavian, cafeaua are acelasi gust usor migdalat si atins de soarele care cu greu se lasa aparand printre nori. merci.

Maria, ma insotesti in acest itinerar de suflet si spirit prin toate cadrele si locusurile posibile, dintr-un trecut-prezent ce se contureaza si se conjuga la viitor, ma vezi in metamorfoza si stii ca niciodata nu voi renunta la \"caciulitele\" romanesti, oriunde m-as afla. Multam mult pentru cat de aproape ma faci sa ma simt de coline.

Cornelia, nu se poate uita amprenta a ceea ce exista esential in viata noatra, orice regasire, orice invelis senzorial, orice traire o readuce in prezent, redand colturilor memoriei lumina vie. Merci pour tes pensées.

Adrian, imi pare rau, nu orasul si nici altceva. Ci faptul ca cineva s-a gandit sa imi ofere caciulitele, pentru ca textul sa poata fi in romana lui adevarata. Nu l-as fi lasat asa si nici celelalte nu vor ramane asa. Ma voi stradui sa le astern de la inceput. Ieri am scris cu diacritice online si a disparut, azi deja s-a remediat, multumesc celui ce mi-a auzit dorinta nerostita.

Ela

tuturor celor care au lasat semnul lor de suflet in aceasta pagina-dar. scuze pt ca nu pot detalia fiecaruia in parte raspunsuri, cuvintele mele de departe va sunt alaturi.

Ela

aici, \"într-una\" se scrie fara cratima. rog corectati.