Înălțătorul din Crucea Lemnului Sacru

În ochiii copiilor și eu și tu și el va putea regăsi iubirea crucii. Imbinarea celor două peme e desăvârșită, trec pesete faptul ca este o dedicație, eu mă opresc într-un mod cu totul deosebit asupra textelor, nu numai realizarea este extraordinară, ci și îminarea imaginii cu versurile, versurile vin ca notele pe portativ. Două poeme în unul singur, o simbioză perfectă între cele trei, formînd un întreg de sine stătător. Poemul cuprinde în el bucuria darului, dar presimt așa cum îmi vorbește că e de două ori dăruit, acolo intervine și cuvântul mama, pentru mine are o anumită semnificație. Cred că și pentru Mihai acest poem trebuie să fie ca un imbold că viața trebuie trăită pana dincolo de capăt, că noi suntem nemuritori…


în această zi mi se înalță sufletul a necuvinte
în mine odrăslesc poeme fără rimă
întind palmele să pot născoci aripile
desfac inima în simboluri să o pot învăța iubirea

trezesc visele adormite să te poată cuprinde
rispesc privirile pe drumurile știute a te regăsi
îmi conduc pașii spre ochiul zilei prin apropierea gândului
ascund mereu limpezimea vârstei
că poate vei fi tu
vântul cel de seară!