Despre autor
ELEla Victoria Luca
@ela-victoria-luca
1 urmăritori
Născută la 27 septembrie 1969, în Constanța.
Debut literar în revista liceului cu poezii.
Din 1997, publică eseuri și articole în reviste de specialitate, ca autor și traducător ("Psihanaliza", București; "Le Carnet Psy", Paris; "Novos olhares sobre a Gestaçao e a Criança até os 3 anos", Lisabona).
-
Volume de poezie:
"Întâlnire în alb", Editura Sitech, Craiova, martie 2006, sub egida www.poezie.ro
"Insight", Editura BrumaR, Timișoara, octombrie 2007
-
A mai fost publicată în:
- ”24:ore” - „Symposion”-ul ieșean și „Virtualia 4”, Editura PIM, Iași, 2005, antologia de cenaclu coordonată de Alina Manole.
- "Manifestul Român" (august 2005)
- "Respiro" (decembrie 2005)
- Antologia www.poezie.ro, "Ultima generație, primul val" (noiembrie, 2005)
- "Mesagerul Olteniei" (ianuarie 2006)
- "Cafeneaua literară" (ianuarie 2006)
- "Oglinda literară" (aprilie 2006)
- "Cultura", anul II, nr. 25, 8 iunie 2006 - eseul "Ars scribendi, între Eros și Thanatos: câteva repere pentru o psihanaliză a literaturii"
- Antologia Proza.ro, Ed. Paralela 45, București, noiembrie 2006, cu "ultimul recviem" (proză scurtă) și "profesorul din umbră" (fragment de roman)
- revista FEEDBACK, decembrie 2006, Iasi (poezie)
- "Oglinda literară", martie 2007, cu psihocritică la "Marta" de Violeta Ion și "Perforatorii" de Augustin Cupșa
- "Citadela", martie 2007 (poezie)
- Antologia de poezie contemporană "Armonii baroq", Ed. Granada 2007
-
Din decembrie 2004, scrie pe site-ul de literatură www.agonia.ro. A scris și pe alte site-uri, până în septembrie 2006.
Din septembrie 2005, colaborator al revistei "Literra" în proiectul de traduceri de poezie (limba franceză).
Este traducător, precum și redactor al peste 70 lucrări de specialitate din domeniile: psihologie, psihanaliză, filosofie.
A colaborat cu articole și la: "Observator cultural", "Jurnalul Național", "Psychologies", "Elle", "Femeia", ”Dilema Veche”, ”Adevărul Literar și Artistic”, ”Cuvântul”, "Tomis".
Vezi profilul
\"pierdute păpuși de cârpă
într-o copilărie a nimănui\", ori \"nu mai am nume l-ai jucat
prin hora umbrelor\"
nevoia sinelui de a își regăsi identitatea pierdută și în caz de nereușită de a inventa una nouă se poate recunoaște în versurile:
\"voi naște o altă culoare
mai aproape de lumina
neîntreruptă a crucii\"
sfârșitul poeziei deși aduce aminte de moarte, eu îl interpretez ca pe o mulțumire de sine, ca pe o stare de liniște, de acomodare cu noul sine, cu noua ta identitate pe care o prezinți ca pe o \"fumusețe\" în fața unor \"vameși fără drepturi\".
bun.