Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
@ela-victoria-luca
Poezie

zidul

1 min lectură·
Mediu
aici este spațiul de ceață în care intră numai cei cu ochi nepătați
nu nu se intră în grădina de oleandri nici zgomotos nici triumfător
aici nu se duce niciun război
se crește un adevăr ca o inimă neîmpărțită în patru
o inimă fără camere așa larg deschisă fără timpuri
el adevărul va avea memoria intactă va primi oamenii în ordinea nașterilor
le va reda pulsul pentru încă o zi va asculta orga în capela soarelui
iar când ne va fi tot mai întuneric
ne va încercui în linii prelungi ca lianele
eu sunt de mult un zid fără porți
de partea cealaltă trec vanitoșii iluzioniștii și câțiva farseuri
au unghiile bine tăiate pantofii lăcuiți
sunt impecabili de jos până sus de la stânga la dreapta
da sunt minunați își scriu numele cu litere aurii
peste tot chiar și pe criptă
ei nu văd zidul ei nu ating lianele ei nu intră niciodată în inima fără capăt
acum hai să uităm de unde începe ceața și până unde se întinde
e de ajuns o singură întoarcere a cerului de partea aceasta a zidului
0135135
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
183
Citire
1 min
Versuri
18
Actualizat

Cum sa citezi

Ela Victoria Luca. “zidul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/202995/zidul

Comentarii (13)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@raul-hulubanRH
Distincție acordată
Raul Huluban
Referindu-mă la asimilările, schimbările și autodepășirile acestui stil propriu în care (te) scrii, consemnezi și creezi, observ noutatea compunerii vocii poemului; și anume: dacă până acum puterea și viabilitatea unui poem luau în special viață prin plasarea constantă a eu-ului în cadrul scrierii și revenirea ulterioara a sa, încercuind trecerea pasajelor și tălăzuirea acestora (sau și o dorință de manifestare întru totul a scrierii), acum însă vocea poemului se strânge unitară având nu putine funcții, printre care și cea de liant a pasajelor și plasarea eu-ului într-un fundal apropiat redării accentuând tema și întâmplările care duc la scriere și nu trăirea eu-ului prin ele și a tumultului aferent. Voce aflată (în)spre altfel de eleganță, grație, fermitate dar și detașare înlocuind crearea prin eu (și asimilările venite din exterior) prin ajungerea la crearea prin (creare/) voce, prin sine, înfăptuire prin înfăptuire - (Spațiu, Adevăr, Zid, Cer. cu sau fără majuscule). Superb.

Despre aceste ziduri (off topic fiind acum) îmi aduc aminte de Teodor Dună care ajungea in centruum-ul unei filosofii proprii (aplicabile sau nu volumului \"trenul de treișunu februarie\" dar care oricum diverge spre gândirile / concepțiile literaturii exterioare cadrului său / nostru a folosirii simbolului și tematicii zidului / zidurilor și chiar indirect, sugestiv, plasa o ieșire spre echilibru: aducerea la neexistența acestora și pierderea însemnătății lor. Desigur, aplicabilă poemului tău nu este tocmai datorită imprimării sensului central, eu doar aduceam în discuție acest zid-element atat de important. Dar, totusi, cat de a noastra poate fi incercuirea prin... voce.
Acest poem imi aminteste de un cer clujean al lui septembrie 1993
0
IP
ioan peia
îmi este imposibil să susțin această luuuungă înșiruire de alegorii, metafore, criptograme și metagrame, întorsături de condei și de sens care obosesc, obosesc, obosesc... nu poți urmări nici măcar trei fraze până la capăt, fără să nu-ți joace ochii-n cap. pretențios și arogant, sofisticat și inutil. spre ex:

\"aici este spațiul de ceață în care intră numai cei cu ochi nepătați\", încarcă fără sens o rostire care ar putea fi cu mult mai simplă, mai rezonabilă, mai onestă. altcum, un artificiu care eșuează în artizanat facil.
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Raul, multumesc pentru cum ai vazut simplitatea discursului si indeosebi cum ai vazut spatialitatea in functie de plasarea in miezul sau in scoarta cuvintului. Nu mi-a trecut prin minte Duna, initial scrisesem pe o pagina personala, ca un fel de dialog cu mine insami. Ulterior m-am decis sa las poezia aici.

Ioan, desigur ca este simplu, depinde cum privesti. Si desigur ca nu (mai) este pe gustul tau. Imi pare rau, constat ca nu ma (mai) incadrez in exigentele tale poetice, se pare. Oricum, eu sunt onesta. Aceasta poezie este dintr-un real al meu. De la primul la ultimul cuvint.

Ela
0
@cornel-ghicaCG
Cornel Ghica
Cand am asezat trandafirul rosu, am simtit ca „aici este spatiul de ceata in care intra numai cei cu ochii nepatati”. Am privit, uimit, juramintele de zbor ale pasarilor si am tacut intre pietre. Am plans. Am meditat intr-o amintire de cuvinte rescrise cu Dumnezeu. Nu. „nu se intra in gradina de oleandri nici zgomotos nici triumfator”. Si am intrat ca un razboinic curajos, inconstient, tanar, crud… dar(!) „aici nu se duce nici un razboi.
Am vazut ca sunt liber. Am simtit ca sunt singur. Am auzit linistea cum rade si cum se ridica „un adevar ca o inima neimpartita in patru”. M-am numarat in tacere, dincolo de reflectia soarelui in umbra „ca o inima fara camere asa larg deschise fara timpuri.

Avem un secret ascuns intre patru cuvinte, intr-un castel si-ntr-o ploaie. O ploaie rotunda si sincera, prelinsa ca o tristete de aripi deasupra unui zid. Un zid in forma de globuri. Globuri desenate cu adevar si lacrimi. „el adevarul va avea memoria intacta va primi oamenii in ordinea nasterilor / le va reda pulsul pentru inca o zi va asculta orga in capela soarelui”. „iar cand ne va fi tot mai intuneric” o sa deschidem fereastra infernului catre noi. Acolo o sa ne regasim alintati cu primavara copilariei… si cu cinci degete iubind alte cinci degete, incercuiti „in linii prelungi ca lianele”.

al tau, cornel.
0
@florin-branzaFB
Florin Branza
îmi place imaginea inimii fără împărțirea bio logică în patru în trei jumătăți în alte bucăți într-una.

mai îmi place \'ochii nepătați\'

dar \'orga în capela soarelui\' îmi pare un pic slab, parcă prea poetic nuș cum să spun. poate cosmin ar spune dantelăraie? dantelărie? dante ilarie?

am putut să urmăresc ideile textului, poate un pic prea ușor
0
@iakab-cornelia-claudiaIC
Iakab Cornelia Claudia
ei nu văd zidul ei nu ating lianele ei nu intră niciodată în inima fără capăt

acesta e versul ce îmi pare rău că nu l-am scris eu. ei chiar nu văd, dar se laudă că l-au văzut, trecând pe lângă el au și crezut că e un oarecare, au stat sprijiniți iar el le-a auzit gândurile.
0
@iakab-cornelia-claudiaIC
Iakab Cornelia Claudia
o dată
să-l mai căutăm o dată, de există, înainte să se întoarcă soarele de partea aceasta a zidului, altfel o să ardă.
0
@sophie-polanskySP
Distincție acordată
sophie polansky
Raul Huluban, zic eu a intuit poema.
si eu ma refer aici la zid, la limita.
ela, este un text f.f. bun, este prezenta limita care nu limiteaza(liiceanu) si inchiderea care deschide(noica). este limita de depasit si cea de atins. este vorba de sacru, de determinare, de scriere(¨aici nu intra nuami cei cu ochii nepatati¨).
este tema determinarii individualitatii din basme(cele ruse si romanesti:padurea, labirirntul unde intra doar cei chemati si de unde ies maturizati). lianele sunt si ele semnul labirintului, zidul este un fel de monada, este prezenta magia, iluzia, parcurgerea fiintei dintr-o parte in alta(levinas), ea devine imanent astfel.
ultimul vers este f. f. important, observam dualitatea si interpretarea, ogindirea sui deschiderea de orizonturi.
medeea
0
@sophie-polanskySP
sophie polansky
¨intra numai cei cu ochii nepatati¨
0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
Cornel, tu ai privit scenografic aici, ai intrat în decor, ai imaginat personajele, întâmplarea, desfășurarea interioară și exterioară a lucrurilor, după cum îți deschidea sensuri fiecare vers. Ai creat un \"film\", semn că ai perceput intenția mea de a lăsa imagini, de a scenariza. Mulțumesc.

Mihai, când este vorba despre o re-însuflețire a oamenilor, printr-un fel de transfuzie cu adevăr sacru, numai într-o capelă a soarelui (am evitat solară, aurie, am mers pe simbolismul soarelui în re-vitalizare) se mai poate intra, ascultând în tăcere orga. (Să te duci la Jumiege cândva, să cauți biserica liniștii.) E ușor cumva de urmărit ideea, pe asta am și mizat, însă nu e chiar așa de ușor de urmărit firul de semnificații. Și nu doar pe idee am mers aici. Da, știu ce ar spune Cosmin, eu am (și) alte referințe. În plus, cel ce vede, vede. Cel ce nu vede, rămâne de partea cealaltă a zidului. E simplu. :)

Cornelia, și cei ce nu văd zidul ar putea să aibă harul vederii, dar rămân așa, vanitoși, iluzioniști, farseuri. Și le este bine, sunt mulțumiți, decât soarele vor litere de aur, chiar și pe criptă. Mulțam pentru că ai văzut bine:)


Andreea, ai intuit iar că am mers pe spațialitate și aspațialitate, pe ordine interioară și oridine exterioară, pe o altfel de categorizare, da, pe închiderea care deschide (pe mine m-a pecetluit se pare Noica și Eliade). Este un determinism interior, al crierii dinăuntru care își are în fapt sursa în Scrierea sacră. Da, ai văzut și labirintu, și sensul de monadă al zidului. Mă bucură mult să văd o astfel de decriptare. Mulțumesc.

Ela
0
@cont-sters-2743Ș
șters
Ioan Peia este un pic cam dur dar are oarecum dreptate. Poezia apare ca un mozaic intre simplu si complex, intre sincer si pretios, cuvintele PUSE pentru a construi o imagine se simt asezate acolo...orga in capela soarelui de ex, nu vin ca un fapt natural. Ela, deunazi iti citeam ultimele poeme, 10-15 si observam ca aproape in fiecare poema intalnesc motivul ochiului, al retinei, vad ca te pasioneaza dar sper sa nu devina obsesiv pentru cititor.
Sa nu ma intelegi gresit, iti apreciez felul in care scrii si stiu ca mintea unei femei poate fi mai alambicata cand vine vorba de stari de fapt, subintelesuri, sentimente.
Pentru a-mi intari spusele, voi veni cu versuri din Ana Blandiana

Sã lãsãm sã cadã cuvintele
Numai ca fructele, numai ca frunzele,
Numai cele în care moartea s-a copt.
Sã le lãsãm sã cadã
Aproape putrede,
Abia îmbrãcând în carnea lor
Osul sfânt.
Sâmburul gol desfãcut,
Ca din vestezi nori luna,
Poate s-ar furisa spre pãmânt...

0
@ela-victoria-lucaEL
Ela Victoria Luca
E foarte ușor să afirmi ceea ce afirmi tu, apropo de \"pusul (cu majusculele tale incluse) cuvintelor\", o poate face orice copil sau orice adult. O pot face și eu pe orice pagină a oricărui autor. Am însă simțul și conștiința cuvântului, nu \"pun\", nu arunc, nu fabric, nu trântesc să mă aflu în treabă. Fiecare vers de aici are o sursă în figurabil, senzorial, trăire, gând. Nu e nimci întâmplător. Nici măcar orga din capela soarelui.
Da, am în ultimul timp motivul ochiului în poezie. Nu văd de ce deranjează. Nu e volum. Și nici perioada albatsră a lui Picasso. Fiecare își are motivele sale, într-o perioadă relativă de timp. S-ar putea să mai am acets motiv sau altul, s-ar putea să schimb registrul. Însă rămâne la cum aleg eu. Nu e volum, acolo sunt atentă la ordinea \"motivelor\".
Mulțumesc pentru semn.
(iar eu de felul meu nu mă refer la alți comentatori atunci când analizez textul unui autor. am depășit faza asta. aș prefera să se procedeze la fel și în pagina mea, orice comentator să se refere la text nu la alți comentatori)

Ela
0
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu✓
M-am oprit de partea aceasta a zidului ca să îți spun

îți doresc Mulți Ani fericiți, plini de împliniri și sănătate!
cu mult drag,
ioana.
0