this page cannot be displayed

sfarsitul si imaginiile oferite dovedesc o putere de expromare foarte buna, de empatie chiar. :)
remarc: ¨tată
azi masa e plină de rondele din mine
hrănește-te și tu
precum fiii domnului din lumină
cândva îți vei aminti
cina de poezie
iar eu voi fi cea mai tăcută
întâmplare omenească a ta¨.

ps: ti-am scris un mail, draguta, imi pare rau ca ai plecat si nu ne-am vazut,
medeea

\"cândva îți vei aminti
cina de poezie
iar eu voi fi cea mai tăcută
întâmplare omenească a ta\"

Iata un poem care ma fascineaza... il asezat in mine cu o lingurita de aur... foita cu foita fosnetul lor! Uln

un dialog straniu aici mai degraba intre tata si fiu o initiere in sens invers e aici de la fiu la tata de la discipol la profesor
tată
\"azi masa e plină de rondele din mine
hrănește-te și tu
precum fiii domnului din lumină\"
uf grele cuvinte spui tu shaman dintr-o tundra a ochilor verzi...

Andreea, sfârșitul are rădăcina mereu în început, mulțumesc pentru semne.

Uln, foiță cu foiță, poeziile se metamorfozează în cina noastră cea de toate zilele, nu? Mulțam pentru ochiul de artist.

Mircea, când îi vorba de creație poți fii și fiică și fiu, și bărbat și femeie, spiritul e cel ce se manifestă. Da, ai văzut că este un ritual inițiatic în sens invers de la copil la părinte, de la discipol la maestru. Așa se întâmplă când învățătura a fost însușită. Mulțam fain.

Ela