Colecționar

îți plac bărbații înalți să nu te mai vezi de ei când blestemata de lună își mătură casa de nopți da știu sunt mai scurt decât idealurile tale și mai lung decât aș vrea să fiu de când ai plecat trecătorii își îmbulzesc mâinile în pieptul meu arăt cât de frumoasă ești toate degetele lor pipăie expoziția inimii întinsă pe pânze te cară prin fiecare ei se opresc să recunoască iubirea am un ciorchine de oameni în urmă jumătate îmi stau pe piept ca un buchet de carne proaspătă oftată de măcelar de prea mult tine sunt agonici și vraci