Ela Victoria Luca

una dintre poeziile în care coerența mesaj-imagine-logos-afect-poesis este bine susținută. am trecut peste portret, fiindcă nu atât el rămâne în registrul esteticii poetice, cât armonia discursului. Apreciez și ritualul aici inclus, iar sacralitatea din ritual este discret redată.
M-am împiedicat - pe mine cel puțin mă închid asemenea alăturări - în alăturarea \"imense\" - \"gigantice\" - \"uriașe\" la câteva versuri distanță.
semnul meu azi.

Ela

Uln, da, despre durere și iertare. Despre durerea de a fi. Despre iertarea de a te juca cu fiindul. Despre iluminare. Să prețuim ce avem. Nu știm când ni se duce. Mulțumesc.

Ioana, mulțumesc pentru revenirea ta. Înțelesesem tare bine sensul a ceea ce mi-ai spus, mi-era greu să mă păstrez pe acel registru. Acum m-am înălțat. :)

Djamal, ai perceput bine acea contradicție. Tocmai fiindcă e asumearea unei neîntâmplări, unui nerost, pentru a fi t5recut mai departe. Și nerostul își are rostul lui, asta am aflat de copilă. Mulțam fain.

Miruna, înflorirea din mâluri, da, Lotusul din adâncul putrezit își are rădăcina. Și câtă lumină dăruie. Mulțumesc, uneori nici eu nu știu ce transmit. Aflu ulterior prin ecoul din celălalt/ceilalți.

Ela

Frumosul și Grația, îmbinate, așa încât Lumea, cea ascultătoare și cititoare să poată privi Mareea din interior. Deosebit titlul. Coperta este o încântare. Poeta a rămas fidelă artei. Felicitări, Camelia!

Ela

Desigur că știai că știu cum este cu restaurarea picturii, sculpturii, mozaicului, sufletului. Cât despre luminile sparte, cred că încep să le caut o altă prismă. Mulțumesc și am trecut deja peste \"perturbările\" din norma pământului, fiindcă a doua zi m-am izbit de absurdurile lui. Viața, de\'.

Ela

Ioana, cineva a zis blestemul, eu tot cânt binecuvântările. Fiecăruia după gând, suflet și faptă. Mulțam.

Daniela, mă bucură că ai surprins paradoxul. Și mai ales acea blândețe a încrâncenării. Să nu mă fi văzut în ultimele 12 ore. Mulțumesc.

Adela, mulțumesc, despre Înălțarea din mizeria umană, da, despre asta. Și nu doar. Ai ascultat din lăuntruri. Mulțumesc.

Andu, NU, nu face bine răul, nici măcar poeziei. NU, nu e o shcimbare de stil, este doar o altă poezie scrisă așa, cu suflet cu tot. Nu, nu renunț la \"solo\", fiindcă este bine cadrat în mozaic. În mozaicul cel spart. Nici nu mai contează acum. Mulțumesc pentru bine. De rău să te/ne ferească Dumnezeu.

Ela

mulțumesc mult tuturor celor care au apreciat și au simțit aceste versuri, rar se întâmplă să îmi pot deschide lumii sufletul meu așa de larg. dar când îmi mai piere un om drag, e timp pentru liniște și lumină. Și pentru cei ce trăiesc și scriu alături.

(Ramona am rugămintea să NU mai comentezi niciodată pe pagina mea. Mircea am rugămintea să NU mai dai curs la astfel de glume indiferent cine le provoacă. Un minim respect, cel puțin atât cât v-am acordat eu fiecăruia în parte, merit și eu. Mulțumesc. Acum închid comentariile. Mai ales din cauza glumelor de prost gust. Dacă v-ar muri un prieten și un om rar, ați suporta pe un poem dedicat lui să se glumească astfel? NU îmi răspundeți, răspundeți-vă vouă înșivă, într-un moment de sinceritate. Atât!)

Ela

structura nu e de haiku. și nici compoziția. cred că e bine să citiți mai mult despre, există multe site-uri în rom și engl sau vă puteți consulta deja lecturând aici, pe agonia, câțiva autori deja premiați pt haiku. succes.

Ela

aici: \"Scâinteia\". mulțumesc.

conf. reguli site, a nu se scrie titlul în întregime cu majuscule. mulțumesc.

George, interesant, această întrebare mi-a revenit și mie de multe ori în gând atunci când am (re)citit geneza. Iar jurnalul din lhasa, așa ficțional cum este el, transpune totuși o bună seamă din gândurile și trăirile autoarei, dintotdeauna. Și răspunsurile lui Darius sunt incluse în întrebări. Trebuie doar urmărit firul. Mulțam.

Andu, prinsă sau desprinsă de/din urgențe (citez: \"să nu trăim ca într-un spital de urgență\"), reușesc să scriu. Chiar dacă nu postez. Chiar dacă nu scriu pe o pagină virtuală. Ce e drept, tu, care ai citit aproape fiecare filă din acest jurnal din lhasa, pe care îl postez fragmentar, pre-vezi (pre-verbalizezi) re-întregirea, da, cumva e timpul ei. Mulțam fain.


Ela

un merit pentru fotografie. un alt merit pentru cum iubești. și pentru cum te simți în celălalt ca într-o troiță. iar cuvintele nu sunt decât felul tău de a-ți manifesta liniștea de a fi iubind. scrisul e cumva o cruce. primește darul meu de azi, pentru tot ce ai lăsat din tine. cel mai mult îmi plac ultimele 2 paragrafe, ca realizare poetică. și remarcabil este acest gând:
\"din aburii respirației noastre se naște Dumnezeu\"

Ela

ici-colo: bătranețzea, dimpreuna, si dacă, sa vină, sa vie cand, cutitele, pasarelele, hranesc, domoala, aceasta departare, să ști

multe îs de corectat. s\'il vous plait, monsieur.

Fiindcă eu am fost cea care a inserat fotografiile realizate de Elis Ioan pe această cronică (inclusiv eu am făcut crop pe foto 2 de aici, pt a fi evidențiat Dan Mihuț, ca autor în cenaclu), cer scuze că nu am precizat aseară ceea ce am precizat acum în finalul articolului: foto Elis Ioan.

diacritice obligatorii, conf. regulament.

Ioana, adevărul este crud, în sens de necoacere. Fiindcă este pur. Și fiindcă este sâmbure. Din el va răsări un lan. Sau nu. Să aducă apele Grădinarul.

Ana-Maria, da, noaptea de aici e ziua de dincolo. Și așa mai departe. De n-ar fi etichetele poate că am inventa altceva care să dea nume sau să pună o ordine atunci când este nevoie de ea. Esențial este să nu ne oprim doar la etichetă. Mulțam.

Ela

Ștefan, poate ești păun, urmează-ți galbe-auriul și afla-vei.

Cornelia, idealul este doar una din iluziile noastre, ne îmbătăm din el pentru a nu putea internaliza realitatea. Mai bine să ieșim un pic spre real. Uneori realul e mai \"ideal\" (permite-mi forțarea) decât idealul. Oare ce e iluzoriul de fapt? Mulțam.

Ioana, scriind-nescriind, fericirea se trăiește oricum. Atunci când există, măcar atunci.

Ela

Mulțumesc pentru un semn din cosmos, ai prins tu des-centrarea redată aici, tocmai din nevoia de a rămâne în centrul unei (alte) lumi. Mulțam.

Ela

e și febra mea de sâmbătă. după moartea unei prietene. și după întâmplarea de a afla întâmplător că în acea zi la roșiori se întâmplă. era unsprezece, era întâlnirea. eh, om trăi și om vedea ce o mai fi.

la nivelul dvs. de acces, vă rog să vă completați, conf. regulament, datele biografice. mulțumesc.

Emilia, pentru cum ai văzut lumile stranii și ai respirat în acordaj cu mine; Cătălin, pentru că vezi doar viața trufașă, e bine, uneori moartea rămâne în lumen nevăzută; Adela, așa este, în scriitură ne alegem fiecare spațiul, timpul, fenomenele (interioare sau exterioare), oamenii (reali sau imaginari), \"geografia\", mulțumesc pentru înțelegerea ta; Cornel, mulțumesc, am descoperit și în pagina ta această îmbinare de lăuntruri, de lumi din mine, lumi din tine, poetică împletitură, ce bine este să porți un dialog astfel, nevăzut; Ioan, tu ai mers pe spirala desfășurată a culorilor \"păunului\", simțind cum dincolo de ce poartă oamenii al vedere este o continuitate a Ființării, mulțumesc; Cristina, mistralul este vântul \"meu\", întotdeauna m-am \"văzut\" în alt loc decât cel pe care pășesc, mulțumesc pentru că mă însoțești, indiferent de \"provence\"; Mădălin, da, intuiția ta e fină, mă plasez sau mă descopăr deseori la răscruce, într-un \"entre-deux\" temporal/spațial sau între lumi, mă bucură că ai văzut schimbările pe care le aduce mistralul.

Ela