Gotha

ACT I

1 min lectură·14 noiembrie 2006

Mediu

Sfeșnice de argint învinețesc pereții de piatră,

Chipul fecioarei ce plânge cu chipul de moartă,

Timp cât el o-așteapta lângă vechiul turn-

Enigmatic, fiul Lunii și al lui Saturn.

Spre ferestrele deschise ea-și îndreaptă pașii lin

Printre albe colonade de gheață.

Cu degete pale îndepărtează draperia neagră de satin,

Chipul culcându-l pe geam, letargic, fără viață.

Și din turn departe își întoarce ochii spre a lunii rază

Ce pe-al ei chip lasă sa-i cadă

Pe fiul Lunii și al lui Saturn să-l vadă,

Prinț ce-n manta-i neagră, pe un negru cal

O privește visător și pal.

Cu un foșnet de mătase, albe falduri lunecându-i,

Peste trandafiri sălbatici ea se-apleacă surâzăndu-i,

Stând în turnul singuratic al castelului medieval,

Deodată ea apare spre iubitul castelan.

012.697

Spirescu Andra. “Gotha.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/spirescu-andra/poezie/214512/gotha

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

conf. reguli site, a nu se scrie titlul în întregime cu majuscule. mulțumesc.