Nu se putea spune nici cum si nici de ce.
Se afla intotdeauna intre cele doua extreme imprumutand ceva din fiecare...undeva aflat la confluenta acestora, undeva la granita subtila a lor, nestiistind
\" Sunt ore grele de când te aștept
Dorindu-mi să-mi mai pun capul pe-al tău piept.
În delir negru, sacadant
Mă rugam cu vocea disperată a unui damnat.
Te chemam în doliul zilelor și-n fiece
Focul arde mocnit, candela veghează,
Lângă icoană domnița plânge și îngenunchează.
Aștepta-vei în zadar pe cavalerul nocturn,
Acum e palid, mort, prințul taciturn.
Luna bate în ferestre,
Toamna aruncă ramuri pe morminte,
Corbii-ți cântă pe albul criptei sfinte.
Pe statui de marmură încolțesc florile de brumă
Și-n aerul morții, zorile cad trist, de humă.
Fecioara te cheamă, în
Cântul clerului se pierde-n biserică în șoapte,
Se-aud clopotele ce bat la miez de noapte.
Fecioara nu-ți crede moartea, lângă sicriu
Îngenunchează, te cheamă, îți atinge chipul ce pare încă
Pe-al misticilor plaiuir învăluite de ceață,
Corbii acoperă trupuri fără viață.
În zadar, căci luptele cavalerilor sunt demult pierdute
Și aerul morții se răspândește în singurătatea pădurii mute.
Deasupra cetinilor negru semn se-arată
Spulberând magia nopții.
În prevestiri necurate și sumbre
Trec în convoi de zbateri lugubre
CORBII MORÞII,
Prevestind că-ntr-un sângeros amurg
Moartea
Sfeșnice de argint învinețesc pereții de piatră,
Chipul fecioarei ce plânge cu chipul de moartă,
Timp cât el o-așteapta lângă vechiul turn-
Enigmatic, fiul Lunii și al lui Saturn.
Spre
Pe aripa unui munte- un negru corb
Semn al unui suflet orb.
În zborul lui trist
Multe visuri am inchis.
Cheia am piedut-o demult,
Pe aripa unui munte si a unui negru corb,
în Zborul
SA