GOTHA
\" Sunt ore grele de când te aștept Dorindu-mi să-mi mai pun capul pe-al tău piept. În delir negru, sacadant Mă rugam cu vocea disperată a unui damnat. Te chemam în doliul zilelor și-n fiece
GOTHA
Focul arde mocnit, candela veghează, Lângă icoană domnița plânge și îngenunchează. Aștepta-vei în zadar pe cavalerul nocturn, Acum e palid, mort, prințul taciturn. Luna bate în ferestre,
GOTHA
Toamna aruncă ramuri pe morminte, Corbii-ți cântă pe albul criptei sfinte. Pe statui de marmură încolțesc florile de brumă Și-n aerul morții, zorile cad trist, de humă. Fecioara te cheamă, în
GOTHA
Cântul clerului se pierde-n biserică în șoapte, Se-aud clopotele ce bat la miez de noapte. Fecioara nu-ți crede moartea, lângă sicriu Îngenunchează, te cheamă, îți atinge chipul ce pare încă
GOTHA
Pe-al misticilor plaiuir învăluite de ceață, Corbii acoperă trupuri fără viață. În zadar, căci luptele cavalerilor sunt demult pierdute Și aerul morții se răspândește în singurătatea pădurii mute.
GOTHA
Deasupra cetinilor negru semn se-arată Spulberând magia nopții. În prevestiri necurate și sumbre Trec în convoi de zbateri lugubre CORBII MORÞII, Prevestind că-ntr-un sângeros amurg Moartea
Gotha
Sfeșnice de argint învinețesc pereții de piatră, Chipul fecioarei ce plânge cu chipul de moartă, Timp cât el o-așteapta lângă vechiul turn- Enigmatic, fiul Lunii și al lui Saturn. Spre
SUFLET ORB
Pe aripa unui munte- un negru corb Semn al unui suflet orb. În zborul lui trist Multe visuri am inchis. Cheia am piedut-o demult, Pe aripa unui munte si a unui negru corb, în Zborul
