ochi în ochi și minte pentru simte

ela, cu scuzele de rigoare, ți-am citit textul pe nerăsuflate, pornind cu un zâmbet transformat în rânjet până la râset larg, cu toți ochii!!

toată tensiunea ce se resimte în mod clar, uite că poate fi flituită, în ultimă instanță.
ziceam într-un comment puțin mai devreme: percepția ține de simțirea de moment.
în consecință, așa a ajuns la mine mesajul. :)

doar o nedumerire:
de ce titlul ăsta?

mulțam că ai citit cu zâmbet și pe nerăsuflate.
apăi titlul inițial era: ochi în ochi cu bufnita oarba.
dar de fapt titlul asta e mai bun. fiindca ochiul ăla e față în față cu celălalt ochi. iar mintea vine (rațiune și simțire, cică) odată cu bufnita, sperăm.
și acest titlu zice cam tot despre ce ar vrea textu să zică.
ela

finalul mi-a placut, e plastic. dar cam atat. in rest mi se pare un text prea dens.

ca sa zic asa, parafrazand un amic, daca ai reduce intensiunea in mod paradoxal vei vedea ca va creste extensiunea. si poemul ar castiga.

paradoxal, poate, ptr autor e o jucărioară-text. dar pesemne densitatea vine din lemnoșenia lucrurilor din el.
mulțam, ela

tare!! :)))
\"ochi în ochi cu bufnita oarba\"
eu rămân la titlul ăsta.
este el însuși juma\' din fimul nopții.


măi, high-ule, nici nu mi-a trecut hohotul de râs - ăla primu\'
că apari tu generîndu-mi iar un rânjet.

de ce \"text dens\"?
adică, tehnic vorbind, este lecturabil, ok?
pe mine nu m-a obosit nici măcar o fracțiune de secundă.

și...yuppii!! l-am și înțeles!
zic eu. :D

apăi ține tu de titlul inițial bine,e patul tău, na.
io rămân la titlu ăsta că trebe minte ptr simte.
și e și dens, știe mi_high ce spune. dar așa ca jucăriile din lemn, măi, așa e textura lui.
și desigur că e lecturabil. că și textele cu adevărat dense sunt lecturabile mai ales de lectorii denși la minte s zic așa.
hai că îmi arde de glumă acuș și poate-mi ard penele literare.
vă rog să nu intrăm în dezbateri de tehnici literare de tot soiul aci că ne apucă 3AM iară. :)
ela

Da, eu pot să intru, nu?:d Adică eu zic așa: Ela și Gena două bufnițe și cu mine suntem trei și e tot ce putem fi noi acum:)))

Citit, plăcut, mai trecem,
Silvia

poți intra, că doar ai găsit, văd bine (așa oarbă cum îs) marginea aia unde zace lumea bolnavă de somn. măiii, doar nopțile suntem bufnițe, ziua pescărușe!
te așteptăm pe țărm, uite este 3PM,
ela

Un titlu delicat într-un joc de cuvinte
cu subiect aprofundat f. bine dezvoltat.
L-am citit cu plăcere, o să-l țin minte
și voi fi atent mereu la fiecare înnoptat.

Felicitări, mi-a plăcut!

cred că ar trebui să-l recitești pe Hermann Hesse, eventual cu jumătate de gând la iubitul tău...
nuvela imi pare concentrată bine, dar ai uitat să strecori în ea speranța - dospitoarea poeziei...
desigur că îmi place, suficient cât să tânjesc mai departe...

Victor

Dănuț, cred că bufnițele asta există și apar indiferent de fusul orar, deși mereu aș fi vrut să schimb emisfera (chiar și cerebrală) să văd cum e să fie noaptea zi și ziua noapte, deși îmi cam dau seama și în emisferele date.

Victor, m-ai perplexat, pe Hesse l-am citit cred că acu 20 de ani (na, și eu ca D\'Artagnan), numa Siddhartha am recitit acu vro 13 ani; iar când am scris textu ăsta jucărie numa Hesse nu aveam io-n gând, dar bufniță sigur eram. Deci, recitim, dar acu mă neliniștește Pessoa și niște british poetry și am o gothic mood de negândit la iubiri.

mulțam vouă,
bufnițela

adică, ptr claritate, gothicul și muzical, și poetic desigur: http://www.youtube.com/watch?v=iC8QQnrP20I&feature=PlayList&p=D24ACD9E202A633A&index=17
și multe alte variante gotice posibile în artă.
că poate nu oi fi singura în mood-ul ăsta, na.

... plecarea, ca atitudine, poate sustine o lume... ca sfârșit, dar nu ca început.
dacă poemul tău ar fi fost despre închideri, aș fi acceptat ca explicație linkul dat... așa pare doar o scuză.
poezia asta este despre începuturi născute din închideri - așa am citit - și de aceea m-am gândit la Hesse...

ne vom vedea cât de curând și vom mai vorbi atunci...

Victor

dada, știu ce zici despre poezia asta și de ce te-a trimis gândul la Hesse (chiar mă bucur). linkul era doar ptr explicație moodul bufnițos, să nu înțeleagă greșit care-cumva-cineva. nu ptr expllicație poezie.
ela

Dacă nu mi-ar fi fost explicat poemul, aș fi înțeles că este consistent, nu dens, că prima parte/strofă este este atât de plină/încărcată de autoare - cum un trup de poet este încărcat de versurile sale.
Aș mai fi înțeles că textul se diluează într-o încrâncenare de a \"ludiza\" tragicul, de a-l freca pe o mistică abrazivă și bună la toate, până la evanescență, până la negare.
Aș fi înțeles că patul măsoară, procustian, nopțile bufniței și ale autoarei - cuibărite în bufniță, neliniștile și zborul în întuneric, pe coordonate care pot fi oricum, numai cardinale nu.
Așa, n-am înțeles nimic!

Ioan J

P.S.\"flick-flackuri!?! Parcă este prea strident și, ca oricare lucru care este strident, inutil. Aș mai rezolva și versul/partea din vers: \"apa mea fără clor și foarte băubilă\" - sună prea pământean!

culmea este că ai înțeles (și știi asta). și, cum spunea Micul prinț (mă rog, Exupery), \"numai oamenii mari au nevoie de explicații\". de aceea eu mai sus nu explicam, doar dădeam din pene.
flickflackuri, da, așa s-o nimerit și lăsăm colo că așa vrea bufnița, cu ea nu mă pun. (excelentă faza cu patul procustian, da).
și aia cu apa fără clor și foarte băubilă pământeană și trebe să fie. fir-ar ea de pământenire. dar și fără ea nu se poate. și ptr că tot suntem la linkuri și pămânți, search \"home project 2009\". uite-așa a ajuns până și bufnițoiu să reiubească pămânții ăștia frumoși. cu apele lor neclorate cu tot.
ela

... bine că n-ai înțeles nimic, altfel m-aș fi simțit dator să intru în controverse cu tine...
de ex ți-aș fi spus că ”un trup de poet este încărcat de versurile sale” frizează banalul cras, și de asta nu te pot ascunde nici măcar enșpe volume publicate...
dar pe calea asta sigur ne-am fi certat
așa că mai bine că n-ai înțeles nimic :D

un Victor abrutizat de referințe literare

că nici eu nu mai înțeleg nimic de aici, nu că aș fi înțeles. că d-aia se numește \"understanding\" ce am pus la link colo. na, mă chinuie mesajele bufnițelor nepământești și vouă vă arde de literatură. oamenii ăștia, domle, țățăță.

Ela Victoria, încercam și eu, fără supărare! Poate, totuși, schimbi câte ceva! Poemul acesta este unul dintre cele mai bune, pe care le-am citit, în pagina ta și, știi foarte bine, am citit, destule, din cele scrise de tine.
Întreagă primăvara, am observat o bufniță - care-și făcuse cuib într-un pin, în dreptul ferestrei biroului meu. Este o mamă remarcabilă, atentă și devotată. Chiar dacă unul dintre pui a căzut din cuib - zi teribil de tristă pentru mine - ea fiind plecată, pe celălalt l-a hrănit și dădăcit exemplar. Am fost fericit când au plecat, pe dealul de lângă firma unde am biroul. Sper să se întoarcă, prin februarie, la cuib! Este o pasăre frumoasă. Chiar și am, prin casă, câteva reprezentări(ceramică, email, sticlă) ale bufniței. Îmi place. Sincer! Cu amiciție,

Ioan J

P.S. Bufnița ta, întâmplător, nu vânează și \"șoareci de bibliotecă\" - agitați și puși pe harță, abrutizați de lecturi - cum e amicul Victoraș? Ar fi păcat să n-o facă!

abia de înghit și salata asta ca să răspund, că văd că gentlemenii s-au pus pe dueluri, scrimă-scrimă: apăi io nu m-am supărăcit deloc (parol), nici nu umblu acu la text că oi vedea eu mai târziu ce schimb în el, am reținut sugestiile, să știi. și zău că habar n-am de e dintre cele bune sau nu. fiindcă nu am aparatu de măsură la mine la ora asta.
nu, nu vânează bufnița nimic, i-am dat de lucru, nu de alta dar am și eu o pasiune fără limită ptr biblioteci încă din pruncie, acu mă lupt cu sectoarele eng, fr și it. deci, spiridușii de bibliotecă să trăiască. io așa cred. ca și bufnițele.
ela

recitind poezia si ce s-a mai zis putin dupa ora 3am
mi-am imaginat bufnita dand din aripi iar penele ii cadeau asa
precum niste ravase purtate de vant si nu stiu sa-ti spun de ce
vroiam sa le prind pe toate dar nu reuseam desi luna ma ajuta
poate daca le-as fi prins i-as fi facut o perna

poezia e incarcata cu imagini
insa acestea imi sunt cele mai clare placute si staruitoare

cu drag,

citind titlul, l-am asociat involuntar cu ochi pentru ochi, dinte penru dinte, citind și textul am înțeles că chiar nu m-am înșelat.
mi-a plăcut:să rup plasa de nylon/care îmi leagă prea strâns aorta /de marginea unde lumea zace bolnavă /de somn și să mă amestec așa/cu inimă și câlți cu tot prin cărnurile ei ferme.

cristian, cam asa cu bufnitoiu ala, greu sa-i prinzi ravasele, mai ales ca unele is bine ticluite, e nevoie de niste ani de intelepciune zdravana ca sa le descifram, ufff.

vad, afurisenie si uratosenie bufnita aia, dar o invidiez teribil ptr intelepciune, orice as zice io, ma inclin in fata ochilor ei orb-vazatori de lumi. si daca se razbuna, asa in felul ei, o face ptr o dreptate nepamanteana.

multam, ela