Poezie
cineva acolo departe iubește neîmblânzirea asta
1 min lectură·
Mediu
sub fiecare pojghiță a vieții pulsează o sălbăticie năvalnică, rară, o curățenie a sângelui, neatinsă
de gest, de tiparele tocmite ale educației înalte sau de grilajele din jurul porților
despre sălbăticia asta nu vorbim
decât în spatele casei, în grădina de leandrii, feriți de lume
nu e de crezut că existăm înainte de a fi, nu e de crezut că plutim fără a ne înrăma
sau a ne îngrădi
niciun staul nu e de folos, nicio încăpere atunci când țâșnește din sine
adevărata natură
oceanul fără țărmuri în apropiere, în adânc nimic nu troznește, nu se dărâmă, cât timp
ne lăsăm trăind cu brațele larg întinse, corăbii în căutarea neîncetată
a insulei fără nume din care ne-am născut, aproape inocenți
nimic nu va șterge legăturile neîmblânzite, felul lor straniu de a ne aduce în echilibrul viu
al orelor din care refuzăm să bem apă, de teamă să nu devenim, să nu rămânem
pentru totdeauna oameni
și atunci plecăm, ne înfășurăm în depărtare, albi și tot mai frumoși
*brighton, august 2009
013.523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “cineva acolo departe iubește neîmblânzirea asta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/13903361/cineva-acolo-departe-iubeste-neimblanzirea-astaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Faptul că există prea multe explicații, prea multe cuvinte de legătură apropie cumva textul de proză. Chiar dacă textul are un farmec al său aparte și un aer meditativ. Corectează aici: \"de leandrii\".
0
