ELEDUARD Lupașcu
Verificat@eduard-lupascu
Membru din
💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat✓ Verificat
Cronologie
Mulțumesc de trecere și comentariu! De fapt e un paradox: în realitate chiar sunt zgârcit, dar mi-e greu în scris. Știu ce spui, poate altădată. Nu pot, însă, promite.
Pe textul:
„Să fi văzut..." de EDUARD Lupașcu
0 suflu
ContextAtât de suculent, de amuzant, de detaliat. Pur și simplu "m-am râs" citind (de două ori) și parcă aș mai trece încă o dată. Spirit de observație de genu' cre' că avem toți, dar să scrii cu atâta acuratețe despre... mai rar. Da, nimic "inventat" aici, exact așa se întâmplă (iar chestia cu mirosul "insesizabil" de gaz m-a prăbușit efectiv de râs - abia aștept să îi citesc consoartei cum... se ezistă și la alții aceeași identică situație, poate reușește să admită că suntem în pericol). Felicitări!
Pe textul:
„Bulion" de Doru Mihail
0 suflu1
ContextO idee filozofică? Așa pare. Înfiptă bine aici, fără dubiu, dar cu care, personal, nu rezonez decât în mică măsură. Mai exact, de acord cu finalul.
Desigur, și cu prezentarea ei.😊
Desigur, și cu prezentarea ei.😊
Pe textul:
„esența nu-i mixtură de imagini" de George Pașa
0 suflu
ContextDeci, cam așa trebie să "zic pentru ca să spun" când vreau (dar chiar vreau, dar chiar pot?) să alunec spre juxta...
Am înțeles. Dar oare chiar am înțeles?
Orișicât, am găsit aici un dezmăț poetic care mi-a dășchis nește (puține, nu zic, atâtea câte se ezistă) sinapse. Atâtea "informații", senzații "povestite" șugubățo-romantic, nu puteau trece prin preajma-mi fără să atingă.
Altfel, deh, cine poate... poate.
Am înțeles. Dar oare chiar am înțeles?
Orișicât, am găsit aici un dezmăț poetic care mi-a dășchis nește (puține, nu zic, atâtea câte se ezistă) sinapse. Atâtea "informații", senzații "povestite" șugubățo-romantic, nu puteau trece prin preajma-mi fără să atingă.
Altfel, deh, cine poate... poate.
Pe textul:
„prag de septembrie în patru respirații" de Bogdan Geana
Recomandat+1 suflu1
ContextNici nu știu ce îmi place mai mult. Totul? Cerul ca un sân? Înghițitorul de vise? Ochii scobind în crepuscul? Modul amețitor în care așezi virgulele alea, de parcă nu vrei sa se termine nicicând "povestea"?
"Merg" pe prima variantă.
"Merg" pe prima variantă.
Pe textul:
„Înghiţitorul de vise" de Florin Andor
Recomandat0 suflu
ContextNu am nici cea mai mică jenă să declar că există mult frumos in poezia aceasta. Desigur, și tristețe sau nu, de fapt nu tristețe, ci neuitare, obligația de a aminti, de a-ți reaminti mereu sensul (așa cum îl percepe, îl simte fiecare). Nu prea mă dau pe spate, de regulă, efuziunile de credință, dar pot înțelege (atât cât pot înțelege 😊), iar aici, cred (deși pot fi lesne contrazis) că, în pofida a ceea ce, clar, este scris, pur și simplu e vorba de apartenență, de continuitate, de recunoștință.
Pe textul:
„Glasul" de Zvera End
Recomandat+1 suflu
ContextCum vine toamna, cum ne "perpelește" nostalgia. Pe mine sigur. Mi-a plăcut aici. Aș fi putut să o scriu eu.😊
(Asta dacă mi-ar fi dat prin cap. Nu mi-a dat.)
(Asta dacă mi-ar fi dat prin cap. Nu mi-a dat.)
Pe textul:
„Septembrie" de Liviu Nanu
0 suflu1
ContextDa, mai îndrăznesc, rar, cu versul alb. Uneori, foarte rar, "iese" cât de cât. De cele mai multe ori, nu.
Mulțumesc, încă o dată, pentru încurajare!
Mulțumesc, încă o dată, pentru încurajare!
Pe textul:
„n-a zis nimeni" de EDUARD Lupașcu
Recomandat0 suflu
ContextUps, deci "geanta mă-tii" a fost deja dată. Scuze!
Pe textul:
„Geanta maică-tii" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextSă mor dacă n-am citit titlul (și nu o dată), "geanta mă-tii". Abia la a treia lectură m-am luminat. Orișicât, tu, de fapt, nu scrii poezii. Tu învârți, pe degete, imagini din cotidian până te saturi, apoi le arunci în sus și în cădere, ele se așază singure, firesc, care pe unde apucă (și cam apucă să cadă într-o ordine care, mai de fiecare dată, pare că ai inventat-o tu, că să ne iei mințile și să le faci să zâmbească). Decât că ele se scriu singure, n-ai tu vrei merit. Sorry!
Pe textul:
„Geanta maică-tii" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu1
ContextTeribilă întrepătrundere de sensuri, etalată cu naturalețea aia, deliberată, cu ingeniozitate și (desigur) umor.
Pe textul:
„Duplicat" de Luiza Simion
Recomandat0 suflu1
ContextDa, un text care lovește bine. Din păcate. Am și eu unul asemănător, dar nu chiar. Îl postez, cred, mâine. Felicitări!
Pe textul:
„Familia" de ovidiu todoran
Recomandat0 suflu1
ContextMuhaha, mulțumesc pentru tot, Bogdan! Gândisem că finalul e în titlu, de unde și punctele de suspensie, dar și rima (fără de care, de obicei, nu prea știu să scriu).
Pe textul:
„pământ " de EDUARD Lupașcu
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc mult pentru încurajare! Poate "faceți" abstracție de vârsta mea, astfel încât să putem dialoga (dacă și când e absolut necesar😊) la persoana a doua singular. (Asta dacă nu e considerat "tupeu obraznic", dar poate nu. De altfel, pe "Lira" Cristinei Ștefan, ne-am mai intersectat cu Ceva Timp in urmă, eu postând atunci, e adevărat, sub pseudonim). Scuze multiple pentru acest lung offtopic!
Pe textul:
„A venit" de EDUARD Lupașcu
0 suflu1
ContextEi, nu atât de confortabil. Parcă e prea devreme, dar asta-i situația. Mulțumesc!
Pe textul:
„icoana" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu
ContextInconfundabil. Nici nu le mai semna, dă-le anonime! Și asta, și cea de dinainte... delicii.
Pe textul:
„icoana" de Doru Mihail
Recomandat0 suflu1
ContextEști tu prea bun, prea amabil, drept pentru care îți mulțumesc, în primul rând că ai avut răbdare, dar și pentru încurajare!
Pe textul:
„ Titlul (proză scurtă nepublicată din cauza nescrierii). Ultimul capitol." de EDUARD Lupașcu
0 suflu
ContextExcepțional "discurs". Așa cum bine a remarcat Bogdan, să scrii simplu și la obiect e al dracului de greu. Nu oricine reușește. Felicitări!
Pe textul:
„Despre casele în care nu ne mai întoarcem" de Jolanda Dósa
+1 suflu1
ContextCurat jazz, man. Mulțumesc!
Pe textul:
„Titlul (proză scurtă nepublicată din cauza nescrierii)." de EDUARD Lupașcu
0 suflu
Context