prag de septembrie în patru respirații

am o tulburare de comportament,

sunt român, altfel rapidist

văd roşu unde din 47 este albastru

ambalez aer, cred nestrămutat în fraieri,

în nopțile de 13 spre 14 dorm ca un prunc,

odată am sădit o multlăudată sămânță

de atunci încă mai verific dar din ce în ce mai timid

deşi, câtă vreme privesc către pământ nu bat la ochi,

în fiecare săptămână mănânc

câte o merdenea de la luca şi una de la matei,

fără să mă omoare, contemporaneitatea

îmi dă semnale cu fum urât mirositor,

mi-aş fi dorit o pisică-rinocer

cu cornet pe nas căreia i-aş fi spus simplu

URMUZ

dar vai vai vai ea nu e a mea

altfel pisici avem cu toții;

respect puternic camforatele bomboane tip dropsuri,

prefer femeile fără jupoane,

iar dacă mă nimeresc pe mal de baltă

mă rog la gherasim luca

pentru gherasim luca

acum că deja devenim intimi

pot să vă spun că de la o vreme dezvolt un proiect:

fie el frigul de pe lume, fie arşiță, fie genune,

mă ambiționez să circul cu acelaşi autobuz cu a.c.-ul defect

şi constat că îmi merge mai bine

ca până acum, altfel

sunt de acord că uneori vinerea pică luni,

îi înlocuiesc bunicii din vis hapurile cu cele mai mici piese rotunde de la lego,

iar ea deja se simte mult mai bine și nu am uitat, îmi voi ține

promisiunea față de tine să luăm herăstrăul cu asalt după ce

se repară, firește,

într-o zi cu ploaie torențială căzută din cerul înalt

pentru a încerca deluviul vegetal,

până atunci dansez singur batacanda,

(eu și cu billy idol),

habar n-am ce înseamnă batacanda dar măcar par

și eu mai agresiv și mai ales rocker, uneori e important,

și cochetez cu voluptatea de a studia într-un viitor apropiat

metempsihoza la raci

(cineva spunea că la punctul de fierbere pot fi auziți strigând).

cam asta face un român de rând care a votat de fiecare dată,

deschis alternativei de a o face lată însă

mereu o făcea lungă,

care umblă neostenit la el cu un gând bun și cu o pungă,

fiindcă nu se știe

nu se știe până când, vorba unui cantautor sprințar

azi, leat 26 de septembrie cu relativ suficient soare

și care crede că

toamna, printre betoane, femeile frumoase dau dovadă mai mare

de bun gust și de maturitate când tot dezbrăcate se perindă pe ștrase,

dar e un alt fel de dezbrăcat, cel puțin din perspectiva verzei și a

gogonelelor care se pregătesc de fermentare,

femeile care parcă ne-ar spune: a fost frumos la mare,

păcat că nu ne-am întâlnit, dar a fost cald, mult prea cald

plus că a fost și scump al naibii, am spălat ultima mașină

cu zdrențe estivale, e vremea să le punem la naftalină

până la anul, deci ce nu ai văzut, se reportează.

personal, mă întreb tot mai des în ultima vreme,

cam la fel cum mă întreb dacă sigur o păsărică plecată

de la noi ajunge tocmai în africa sau ăsta e numai un mit, unde

se duc femeile frumoase din iulie și până la sfârșitul lui august,

pentru că la mare sigur nu sunt, am fost eu

și m-am întâlnit doar cu o baliză, multe beri, niște pescăruși răpciugoși și

niște hamsii recongelate, de tot rahatul.