Dumitru Sava

din neantul infinit către noi trimit solia de materie și spirit lunecând pe raza vremii quasarii și pulsarii, neutronice-apariții ce dispar fără de urmă în al cosmosului timp împrejur ne dau

M-aș fi vrut să-ți fiu sfânt dar tu m-ai vrut soldat și în loc de cruce mi-ai dat spadă! Dar tu ești sfânt fiul meu… crucea e o spadă în teacă iar spada e o cruce tăioasă!

Mi-e dor De ochii tăi de giuvaier Scânteietori ca stelele ce ziua pier Mi-e dor, mi-e dor… Mi-e dor! Mi-e dor De perișorul tău bălai Aromitor ca florile de mai Mi-e dor, mi-e

de un lucru pot fi sigur că acuma când sunt singur și guvernu-mi taie banii iar destinu-mi fură anii tare mă mai doare timpul și îmi trece anotimpul n-am idei, n-am nici hârtie nici putere a

Sunt locuitor visător, moștenitor risipitor, colindător alergător, ascultător neâncrezător, gânditor nefumător, prezicător ghicitor, bârfitor necruțător, admirator iubitor, trăitor p

Că era iarnă și era greu Iar pe pământ venise Dumnezeu Să arbitreze un pogrom Între bacterie și om Îi luase martori pe Socrate și Bacil Judecător ales era un heruvim Procesul dezbătea

sunt fiul alungat din cer să caut mântuirea și să sper că înțelege-mi-voi misia spre a putea să-mi fiu Messia mă iartă însă Tatăl meu cu marea milă-a ta de zeu c-ajuns-am doar un

Eu o aștept la fântână… Ea la curmătură! Mă-ta vara-n curte spală? Mă tancu are motor? Am răcit la o vale! Zise ea când cobora… Bă, to(t în Pit)ești? / Nu, (în Ti)tu! Întrebare: Ce e

Aveam o țară ce trebuia apărată nici azi nu am habar de cine de aia m-am făcut soldat când însă m-au pensionat pe toată lumea înciudat cu foarte multă bucurie m-am apucat de zidărie să le fac

l-am întrebat pe Dumnezeu cum să devin puternic și prosper (fiindcă tot mai sper) și pentru că era grăbit mi-a spus să-ntreb mai bine neamul meu mi se părea ceva facil banală treabă de

Adesea ne-ntrebarăm dacă va fi un mâine Ce altfel o să-nceapă decât cu-n răsărit Mereu uităm să plângem că ne vândurăm clipa Pe soarele monedă cel stins în asfințit Și plictisiți, de

să fiu român! Pentru că ai mei m-au zămislit aici pe prispa casei, într-o vară, sub cel mai minunat cer cu stele. Și pe pământul ăsta care, se zice, e „țara zeilor”. De mic plângeam într-o limbă

sosit-am de niciunde și unde am fost vreodată eu vin de unde moartea înseamnă a te naște plecat de mult de-acasă spre lumea astălaltă și rătăcit cu voie în alba îngerilor oaste voit-am a

Am răsărit când se năștea lumina M-am adăpat cu zorii cei dintâi Și m-am trezit din visul zămislirii Cu universu-ntreg la căpătâi Destinul meu e o cărare oarbă Într-un pustiu ce duce

ea… uitată-n ram de cireșar un fruct rămas nocopt și-amar iubirea chem să mă coboare... să nu rămân cu ochii-n soare! el… fructul tău “necopt și-amar” mă tot cheamă sub cireș să

Contez pe discreția ta și prietenește îți cer un sfat ca între bărbați Până mai ieri mă întrebam de ce își doresc mamele fii iar tații fete… Am citit însă undeva că genetic fetele îi

* În spate, nimic. În jurul meu, nimicuri. In față… nimic! * Adevăr vă spun: că în afară de Tot a fost Nimicul. * Dumnezeu e Tot ce nu poate fi cuprins de către nimic. * Din

Pe un pământ sterp nu poate crește nimic. Este deci fertil!

e soră geamănă cu Absolutul și când a poposit aici pe terra s-a-mperechiat cu Neștiutul dorind să-i penetreze sfera în felul ăsta a rămas gravidă dar ea se mai credea fecioară lăsată pe o

nălucă te întoarce și te toarce te zbârcă și te-aruncă timpul timpuiește mintea minte oglinda oglindește viața viețuiește pomul pomuiește omul omenește timpul uită-te!

Numele meu e scris în buletin. Acolo e și poza, că sunt o poză de bărbat! Prototipul masculului ideal! Prototip, adică un tip proto… Că nu sunt sincronic, nici protocronic. Ci… protosincronic! Proto…

cheia înțelepciunii este echilibrul de aia cred că ea ar trebui să se cheme homeostazie și poate chiar așa se cheamă (o fi entitatea chi?) există două principii fundamentale sau

vâjie timpul în lume și în urechi – iar mă rătăcesc printre oameni și arbori o mu(i)șcă-tură de măr cu șarpe în el căutătorul rebel – o sondă-n mister bolnavă mintea mă scotocește-n