Poezie
Apusuri
din volumul \"Barbarul de la Răsărit\"
1 min lectură·
Mediu
Adesea ne-ntrebarăm dacă va fi un mâine
Ce altfel o să-nceapă decât cu-n răsărit
Mereu uităm să plângem că ne vândurăm clipa
Pe soarele monedă cel stins în asfințit
Și plictisiți, de veacuri, de-aceleași începuturi
Ne mai sporim povara cu vise care nu-s
Ne doare când lumina cu zorile se naște
Dar nu băgăm de seamă că-n față-i un apus
Desprindem din cuvinte sterile înțelesuri
Purtându-ne prin noapte nefericitul mit
Și totuși, câteodată, ne arde disperarea
Că tot mereu apunem cu înc-un răsărit
Eterna îndoială la sânu-i ne adună
Cu ochii goi privim la clipa ce s-a dus
Am înțeles că toți venim din alt apus
Și clipa ni se stinge cu fiecare răsărit
001.757
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “Apusuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/13980322/apusuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.