Poezie
Cosmogonică...
1 min lectură·
Mediu
din neantul infinit către noi trimit solia
de materie și spirit lunecând pe raza vremii
quasarii și pulsarii, neutronice-apariții
ce dispar fără de urmă în al cosmosului timp
împrejur ne dau târcoale și ne întrupăm în ele
unde cuantice, fotonii, particule fără nume
pentru care clipa-i secol și micronul univers
ce doar gândul le cuprinde si destramă
pretutindeni se întinde demiurgica mișcare
totul, totul e schimbare, transformare, dezvoltare
omul nu-i decât părere, încarnată-n așteptare
existență trecătoare, cugetul a ei măsură
în acest big-bang perpetuum omenirea e scânteie
dacă sori, stele, planete, nu mai sunt când noi le știm
se impune de la sine filosofica-ntrebare
când ne naștem când murim?
001.707
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Sava
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Sava. “Cosmogonică....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/13981473/cosmogonicaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.