Dumitru Sava

Smerit te informez Tată ceresc al meu că robul tău încarcerat în ADN-eu după neștiute întrupări mă aflu pe undeva în anotimpul pământ și doar aici am întâlnit o ciudățenie până acum

Unul, Apoi doi, Apoi trei, Ființă... si apoi lumea toată. Apoi Eu, Apoi Tu, Un Adam și o Evă. Adică Unul; și prima tragere pe roată. Unul, Apoi doi, Apoi trei. Roată. Și altă roată. Apoi

Dintotdeauna, timpul trece și mereu tot vine să fie oare infinit? Lumina, cu viteza ei, străpunge spațiul și tot n-ajunge să fie oare infinit? De mii de ani, izvorul curge c-a

bietul de el de când a rămas singur nu mai are niciun rost se scoală cu noaptea-n cap toată ziua umblă bezmetic și... se culcă cu găinile!

e umezită brazda cu bolta-nsângerată și boabe de lumină se pierd în trupu-i blând rotunde și-aurite hrănind bătrâna gură mereu înfometată a flămândului pământ rostogolite repezi din lutul

Cineva a existat... sau n-a existat? Și astfel s-a născut îndoiala. Îndoiala s-a îndoit că \"Cineva\" există și s-a născut \"A nu fi\". Îndoiala s-a îndoit că cineva nu există și s-a născut \"A

În fiecare noapte mă culc cu îngerul meu. Spune-mi tu Doamne, este posibil să fiu homosexual?

Părinții mei s-au jucat... de-a dragostea. Iar ea m-a conceput. Și m-am născut! Aplauze… Am plâns și-am râs! Aplauze… M-am jucat! Aplauze… Am crescut! Aplauze… Am învățat! Aplauze… Am muncit!

În fiecare dintre noi sălășluiesc împreună Destinul și Libertatea. Primul ne e total necunoscut. Și are putere asupra părții noastre profane… Perisabile! Cu care face numai ce vrea el. Libertatea în

iar m-au omis de la Nobel nu sunt trecut pe listă am mai rămas câțiva pe-afară dante… shakespeare… goethe verlaine… esenin… eminescu… se spune că pe ei nu i-au trecut pentru că nu îl vor cum

Cândva… Trăia o fată frumoasă. Atât de frumoasă… Ehee! Mai frumoasă ca Afrodita… Ori Cosânzeana din poveste! Și era singură. Nu avea pe nimeni. Nu se știa de unde venise. Nici cine era! Cei care

suflete pierdut ce îți cauți iubirea - ce-o spune vremea? e ger năpraznic. palat de cleștar, nucul. da vine vara… uite, vântul din apus - înmugurește vrăbii. sunt suave

Unde umbra unduioasă unduiește-n unde Unda? Unde-n undele divine unde vor să se ascundă? Unde-i cerul, unde-i marea, unde-i unda de nisip învelit în unda nopții unde-i Marele

fiindcă sunt un drac gol Îngerul m-a sfătuit să îmbrac rasă că se jena de mine… era Femeie!

Eu te iubesc așa cum vezi și ode chiar dacă-ți înalț tu tot îmi reproșezi că nu-ți vorbesc destul pe limba ta… Frumoasa mea fără cusur de mâine îți promit ba chiar îți jur că o să cânt și-o

Întrebare: Cât valorează un curcan? Răspuns: Cât vrea igaș!

Femeia… - ca și floarea! Când îi iei nectarul e ca mierea. După ce îi cad petalele, te ispitește cu fructul. Care se tot zaharisește… până îți provoacă diabet!

se scurg mereu în definiții indefinitele destine și iar ne umplu definirea definitive definiri nedefiniți ori chiar cu nume nu încăpem în definiri și doar o falsă definire e definita

misterul m-absoarbe într-un nou început mă mistui în dor de durerea finală și-mi sting răzvrătirea din karma-mi de lut țesând din esența-mi profană și gând proscrise altare zidite-n

tainic ghem îmi este viața ce se-nșiră ori deșiră în păcatu-mi fără vină până se sfârșește ața sunt o undă sunt un val dus de patimă-n ispită dintr-o toană de ursită făr’ să mai ajung la

azi noapte a căzut bruma și mi-a ofilit toate iubirile. golită de ani mi-e cămara și-n raft mă dor nostalgiile azi noapte a căzut bruma și mi-a albit amintirile amorțite-s toate

agățat în pomul vieții mă măr și mă viermuiesc și cad sămânță pe pământ în glie să mă pomuiesc tot ce e viu pământ se face fiindcă din el rodește viață viu să fiu… hrana pământului că doar

din prea multă iubire îngerii începuseră să se cam înmulțească peste măsură cerul era amenințat de supra-îngerire ioan gură de aur avusese dreptate dacă nu lua măsuri urgente venea