Dumitru Sava

Cândva… Trăia o fată frumoasă. Atât de frumoasă… Ehee! Mai frumoasă ca Afrodita… Ori Cosânzeana din poveste! Și era singură. Nu avea pe nimeni. Nu se știa de unde venise. Nici cine era! Cei care

suflete pierdut ce îți cauți iubirea - ce-o spune vremea? e ger năpraznic. palat de cleștar, nucul. da vine vara… uite, vântul din apus - înmugurește vrăbii. sunt suave

Unde umbra unduioasă unduiește-n unde Unda? Unde-n undele divine unde vor să se ascundă? Unde-i cerul, unde-i marea, unde-i unda de nisip învelit în unda nopții unde-i Marele

fiindcă sunt un drac gol Îngerul m-a sfătuit să îmbrac rasă că se jena de mine… era Femeie!

Eu te iubesc așa cum vezi și ode chiar dacă-ți înalț tu tot îmi reproșezi că nu-ți vorbesc destul pe limba ta… Frumoasa mea fără cusur de mâine îți promit ba chiar îți jur că o să cânt și-o

Întrebare: Cât valorează un curcan? Răspuns: Cât vrea igaș!

Femeia… - ca și floarea! Când îi iei nectarul e ca mierea. După ce îi cad petalele, te ispitește cu fructul. Care se tot zaharisește… până îți provoacă diabet!

se scurg mereu în definiții indefinitele destine și iar ne umplu definirea definitive definiri nedefiniți ori chiar cu nume nu încăpem în definiri și doar o falsă definire e definita

misterul m-absoarbe într-un nou început mă mistui în dor de durerea finală și-mi sting răzvrătirea din karma-mi de lut țesând din esența-mi profană și gând proscrise altare zidite-n

tainic ghem îmi este viața ce se-nșiră ori deșiră în păcatu-mi fără vină până se sfârșește ața sunt o undă sunt un val dus de patimă-n ispită dintr-o toană de ursită făr’ să mai ajung la

azi noapte a căzut bruma și mi-a ofilit toate iubirile. golită de ani mi-e cămara și-n raft mă dor nostalgiile azi noapte a căzut bruma și mi-a albit amintirile amorțite-s toate

agățat în pomul vieții mă măr și mă viermuiesc și cad sămânță pe pământ în glie să mă pomuiesc tot ce e viu pământ se face fiindcă din el rodește viață viu să fiu… hrana pământului că doar

din prea multă iubire îngerii începuseră să se cam înmulțească peste măsură cerul era amenințat de supra-îngerire ioan gură de aur avusese dreptate dacă nu lua măsuri urgente venea

din neantul infinit către noi trimit solia de materie și spirit lunecând pe raza vremii quasarii și pulsarii, neutronice-apariții ce dispar fără de urmă în al cosmosului timp împrejur ne dau

M-aș fi vrut să-ți fiu sfânt dar tu m-ai vrut soldat și în loc de cruce mi-ai dat spadă! Dar tu ești sfânt fiul meu… crucea e o spadă în teacă iar spada e o cruce tăioasă!

Mi-e dor De ochii tăi de giuvaier Scânteietori ca stelele ce ziua pier Mi-e dor, mi-e dor… Mi-e dor! Mi-e dor De perișorul tău bălai Aromitor ca florile de mai Mi-e dor, mi-e

de un lucru pot fi sigur că acuma când sunt singur și guvernu-mi taie banii iar destinu-mi fură anii tare mă mai doare timpul și îmi trece anotimpul n-am idei, n-am nici hârtie nici putere a

Sunt locuitor visător, moștenitor risipitor, colindător alergător, ascultător neâncrezător, gânditor nefumător, prezicător ghicitor, bârfitor necruțător, admirator iubitor, trăitor p

Că era iarnă și era greu Iar pe pământ venise Dumnezeu Să arbitreze un pogrom Între bacterie și om Îi luase martori pe Socrate și Bacil Judecător ales era un heruvim Procesul dezbătea

sunt fiul alungat din cer să caut mântuirea și să sper că înțelege-mi-voi misia spre a putea să-mi fiu Messia mă iartă însă Tatăl meu cu marea milă-a ta de zeu c-ajuns-am doar un

Eu o aștept la fântână… Ea la curmătură! Mă-ta vara-n curte spală? Mă tancu are motor? Am răcit la o vale! Zise ea când cobora… Bă, to(t în Pit)ești? / Nu, (în Ti)tu! Întrebare: Ce e

Aveam o țară ce trebuia apărată nici azi nu am habar de cine de aia m-am făcut soldat când însă m-au pensionat pe toată lumea înciudat cu foarte multă bucurie m-am apucat de zidărie să le fac

l-am întrebat pe Dumnezeu cum să devin puternic și prosper (fiindcă tot mai sper) și pentru că era grăbit mi-a spus să-ntreb mai bine neamul meu mi se părea ceva facil banală treabă de