Dumitru Sava

Mai știi tu cât de greu și de bine-i fără povara vreunui vis și mai știi cât de grea și de dulce-i povara ochiului tău în mine închis Mai stii tu de acel niciodată mistuit sfârtecat în

am răstignit un evadat în sfera lui de sticlă-albastră l-am țintuit pe crucea noastră am râs și-apoi 1-am renegat el nu știa că-i vinovat și-n ochii orbi încătușați doi sori de-argint

e noapte e noapte e noapte ... se prăbușește oceanul de beznă natura-și prăvale imensul potop vacarmul lui hades cu trăsnet și foc cutremură lumea și fluviul negru înghite pământul

Nimeni nu m-a iubit vreodată atât de sălbatic și crud cum m-au iubit atunci ochii tăi Nicio frunză nu voia să moară în joaca de-atunci când eu înălțam biserici pe sânul tău stâng Nu

mă simt străin de steaua ce tocmai a murit și poate eu sunt cel ce nu mai sunt contemporan în moarte c-un soare-mbătrânit uitat în sideralul meu mormânt sărmani neghiobi ce falnic clădiți

La porțile Troiei arzândă în sânge de prunc rătăcit mesia cu chip de giocondă din nou a zâmbit Sârșitul ne pare aproape în lacrima falsei icoane nu-n foc, nici vuiet de ape ci-n

Pe searbădă pajiște-a vieții pasc zilele-i turme de vise aproape e haita, slăbit e stăpânul amurgul se lasă, se lasă… De stele, de streche lovită e hoarda că baciul abia o mai ține ar

fiica ta e gravidă cu fiul meu! Înseamnă că noi doi am făcut un copil?

vă cer frați ai mei creștini că în deplinătatea potențelor mentale comit poate o blasfemie, dar trebuie să știți că eu, în proporție de aproape patruzeci la sută, sunt DUMnezeu! Numele meu este

Mai sus de colinele gândului se-nalță trufașă și oarbă zidită în piatra Cuvântului Biserica Albă Drept paznici de smirnă și ceară în al său cimitir fără porți pierduți într-o rugă de

umbra unui înger bătrân prea bătrân să mai poată să tacă mi-adie pe umărul stâng un șarpe izgonit dinspre apă pe umbra umbrită de aripi rostind doar fărâme de zbor ard lacrimi străine de

Atâtea pleoape triste ce nu mai știu a plânge atâtea inimi goale ce-au însetat de sânge și-atât de multe verbe zidite lângă slove în rame fără formă într-un pustiu de vorbe

de când mă știu am un vis să ajung cel mai celmai dintre cei mai... și mai celmai decât celmai adică să am lumea la picioare azi noapte mi s-a împlinit... se făcea că eram pe everest!

Tata era om simplu, de la țară. Nu auzise de Ghilgameș. Și nici nu a fost vreun moment preocupat de nemurire... Povestea, cu umor, că pe front, pe undeva prin Crimeea, unde lupta ca vânător de munte

Smerit te informez Tată ceresc al meu că robul tău încarcerat în ADN-eu după neștiute întrupări mă aflu pe undeva în anotimpul pământ și doar aici am întâlnit o ciudățenie până acum

Unul, Apoi doi, Apoi trei, Ființă... si apoi lumea toată. Apoi Eu, Apoi Tu, Un Adam și o Evă. Adică Unul; și prima tragere pe roată. Unul, Apoi doi, Apoi trei. Roată. Și altă roată. Apoi

Dintotdeauna, timpul trece și mereu tot vine să fie oare infinit? Lumina, cu viteza ei, străpunge spațiul și tot n-ajunge să fie oare infinit? De mii de ani, izvorul curge c-a

bietul de el de când a rămas singur nu mai are niciun rost se scoală cu noaptea-n cap toată ziua umblă bezmetic și... se culcă cu găinile!

e umezită brazda cu bolta-nsângerată și boabe de lumină se pierd în trupu-i blând rotunde și-aurite hrănind bătrâna gură mereu înfometată a flămândului pământ rostogolite repezi din lutul

Cineva a existat... sau n-a existat? Și astfel s-a născut îndoiala. Îndoiala s-a îndoit că \"Cineva\" există și s-a născut \"A nu fi\". Îndoiala s-a îndoit că cineva nu există și s-a născut \"A

În fiecare noapte mă culc cu îngerul meu. Spune-mi tu Doamne, este posibil să fiu homosexual?

Părinții mei s-au jucat... de-a dragostea. Iar ea m-a conceput. Și m-am născut! Aplauze… Am plâns și-am râs! Aplauze… M-am jucat! Aplauze… Am crescut! Aplauze… Am învățat! Aplauze… Am muncit!

În fiecare dintre noi sălășluiesc împreună Destinul și Libertatea. Primul ne e total necunoscut. Și are putere asupra părții noastre profane… Perisabile! Cu care face numai ce vrea el. Libertatea în

iar m-au omis de la Nobel nu sunt trecut pe listă am mai rămas câțiva pe-afară dante… shakespeare… goethe verlaine… esenin… eminescu… se spune că pe ei nu i-au trecut pentru că nu îl vor cum